—
Asa cum v-am promis,de astazi va voi impartasi cate ceva din ceea ce eu traiesc,pentru a va convinge ca Dumnezeu exista ! Cu ani in urma,cand a fost ca mama mea sa moara intr-un accident,am visat sirul evenimentelor,exact asa cum s-au petrecut cu doar 2 ore inainte; numai ca in 1997 nu existau tel.mobile,iar mama locuia la 300 km distanta de mine. Cand m-au sunat pe fix,fratii mei sa-mi spuna ca a avut loc un accident,eu am continuat discutia telefonica,prin a le spune exact firul evenimentelor,la care ei au ramas muti de uimire si m-au intrebat de unde stiu,iar eu le-am spus ca am visat.La nici 9 luni,dupa mama,tata moare innnecat cu propria saliva,iar eu visasem acest lucru cu doar un ceas inainte. Bunica mea,a murit ducand o galeata de cenusa la gunoi,dar s-a impiedecat si a cazut cu gura in cenusa,murind sufocata. Cand eram la serviciu si copiii mei aveu 3 respectiv 6 ani,soacra mea.,i-a lasat dormind,dar a uitat aragazul deschis,la mic,(a crezut ca la stins),iar gazele ieseau incet incet in bucatarie. A sunat telefonul la mine la serviciu,eram cu sotul meu,si la tel.am recunoscut glasul baietelului meu,care a murmurat un mami plangaret si lung.Din acea clipa,nu am mai avut liniste,stiind ca nu avea cum sa ma sune copilul,era prea mic,si totusi ceva imi spunea sa merg acasa. Am inchis usa la serviciu si am plecat cu sotul meu acasa,cand am ajuns in fata usii apartamentului,am vazut pur si simplu prin usa din lemn,si prin cea din bucatarie,cum ca ,aragazul era deschis si gazele ieseau. I-am zis sotului meu: aragazul e deschis! El se uita uimit la mine.pentru ca nici nu bagasem cheia in usa,si cand am intrat,am deschis iute fereastra,apoi,am iesit din bucatarie,si am merts in dormitor unde copilasii dormeau linistiti,gazele nu ajunsesera la ei,inca. Si-atunci se pune intrebarea: cine a sunat cu glasul copilului meu? Cand s-a intamplat nenorocirea din 11 sept,cu Turnurile Gemene,ale S.U.A,eu am vazut tragicul eveniment,in vis,cu 3 luni inainte de a se intampla. Cand a fost acum cu putin timp in urma,nenorocirea din Japonia,eu am vazut-o cu circa 2 luni inainte,dar nu stiam ca e vorba de Japonia,am vazut doar toata tragedia, cum valuri cat un bloc cu 3-4 etaje,pline de noroi,matura tot ce era pe pamant,si cum saracii oameni,incercau sa fuga care incotro.Si asa as putea continua,fara sa mai termin vreodata. Revolta oamenilor,impotriva guvernului Boc,eu am vazut-o in vis inca din 25 dec.2011. Cutremurele,care au loc,Dumnezeu mi le arata in vis,cat sunt de puternice,dar nu intotdeauna aflu si locul unde urmeaza sa aiba loc.In data de 17 ianuarie 2012,am vazut in timp ce imi faceam Rugaciunea de seara,la 23,3o,am vazut Un Cer de noapte,desi eu eram in casa,dar pentru cateva sec,am vazut un cer de noapte,transparent,iar pe Cer ,era Luna,ce urcase a treia parte din Cer,dinspre rasarit.,era rotunda,galbena stralucitoare,dar,brusc,jumatatea Lunii dinspre apus,s-a inrosit,si din LUNA,curgea sange,siroi,incat atat Cerul,unde era LUNA,se inrosise,pe unde curgea sangele,si o dara groasa ca o apa de izvor,venea alunecand pe Cer,venea, pe Pamant Sub Cer,pe Pamant.,vad multa Lume, cat cuprinzi cu ochii,erau numai oameni nemultumiti si plini de ura,unul fata de celalalt,iar de SUS,din LUNA,sangele rosu intens,curgea pe pamant. Asa cu avionul cu reactie,lasa urma,tot asa curgea sange siroi din Luna. In data de 11 ianuarie,tot in timp ce imi faceam Rugaciunea,am brusc,in fata ochilor mei “alt decor”,vad pe insusi diavolul,care tinea pe dupa umeri un barbat,ca la 40 ani,si-l obliga sa se intoarca precum voieste el: il intoarce spre apus,si-l intreaba: Ce vezi acolo? Barbatul spune:Uragan! Si intr-adevar se vedea cum sub Cerul de noapte,din pamant tasnea apa si foc,pana la Cer;Diavolul,il intoarce spre Rasarit,si-l intraba iar;dar acolo? Rasp.era:Uragan,si vad cum din acea parte venea Potopul: apoi diavolul il intoarce pe om,spre est,si-l intreaba: dar acolo? raspunsul vine:Uraganul Catrina;si vad cum diavolul,cu chip hidos,rade de nu se mai opreste si dispare,iar eu ma cutrmur,ca si cum as fi fost curentata,si-mi reiau Rugaciunea,de-acolo de unde ramasesem inainte de a vedea toate acestea.In data de 14 ianuarie 2012,la 6,3o dim,am avut un vis,in care un glas,spunea asa:” Lansam ideea! Din nou,avem ideea,ca la noi,in Romania,va fi o iarna grea!!” Si dupa cum vedem cu totii,avem o iarna f.grea. Altadata,tot in vis,un glas imi spune ca avem nevoie de un medicament NALVA; daca exista sau va exista acest medicament,nu stiu a va spune.Astazi mavoi opri aici,urmand ca,maine sa aduc,alte dovezi,ca Dumnezeu exista!!!Cu drag,Maria.

—
As dori sa va spun ca, Dumnezeu ne iubeste pe toti deopotriva,indiferent de origine sau cult. El,ne cheama in fiecare clipa la El,dar noi,nu vrem sa intelegem ca toate de cate ne miram uneori,si spunem,oare cum de s-a intamplat sa fie asa,le luam drept intamplare,cand de fapt,sunt semne de la BUNUL DUMNEZEU,care ne arata ca EL exista,si ne cheama prin aceste “intamplari” de toate zilelele. Natura,este atat de frumoasa,atat de minunata,incat noi,fiiind prinsi cu treburile zilnice,cu grijile lumesti,nu ne putem face timp,sa admiram si sa contemplam la toate aceste frumuseti.Mie DUMNEZEU PREA BUNUL,mi-a dat multe Daruri.Nicicand,nu voi putea sa-I rasplatesc vreodata,nici in viata aceasta si nici in cea vesnica. Inainte de a mai scrie si despre alte Minuni,as vrea sa va spun ca,eu daca inchid ochii,nu vad intuneric,cum e normal si firesc,ci toate lucrurile din jurul meu,prind contur,intr-o lumina alba,stralucitoare si densa. Soarele,cand straluceste vara,in toata puterea sa,eu il pot privi cu ochiul liber,si vad cum se formeza un tunel de lumini ca de curcubeu,soarele devine un alb dens ,mat,ca o coala de hartie,are marimea Lunii de pe Cer,iar in jurul Soarelui alb,se afla o intensa culoare violet cu puzderie de stelute argintii si jucause,iar apoi,langa violetul intens,incep sa se roteasca in jurul soarelui alb mat,toate culorile curcubeului,cercuri cerculete.astfel incat,de la soare pana la mine,se formeaza un con,de culori extrem de vii si stralucitoare,con ce are deschiderea in jurul soarelui. O stea de pe Cer,nu este o simpla stea;atunci cand eu o privesc liber,ea pulseaza ca o inima,,iar in jurul ei sunt precum nisipul marii,stelute albe argintii,ce plutesc in jurul acelei stele.Sunt siguira ca va intrebati,daca,sunt extraterestri. Sigur ca exista extraterestri,dar ei sunt trupuri din lumina,ce pot lua orice forma si orice culoare,cu precadere cenusie. Dar aceasta este o alta poveste adevarata ce o sa va scriu,intr-o alta zi.Intr-o zi de vara,stateam la balcon,era ora pranzului,si eu priveam Cerul,ce stralucea,asa era de senin. Cand brusc,cat vedeam cu ochii,deasupra mea ,pe bolta cereasca,pe o bucata enorma de cer,IL vad pe INSUSI MANTUITORUL , asa cum ILvedem in Sfintele Icoane, era cu Fata Sa spre pamant, pana la bust,iar din ochii Sai,curgeau pe pamant,izvoare de stele argintii. Priveam la Cer,si nu-mi venea a crede ceea ce vedeam,m-am ridicat de pe scaun,am intrat in bucatarie,si am iesit din nou si am privit Cerul,EL IISUS HRISTOS,era tot acolo,MARE……MARE…..,iar din ochi,curgeau pe pamant lacrimi de stele argintii,;cadeau precum cade ploaia torentiala. Altadata,se iscase o furtuna,cu ploaie si vant puternic,trceam prin fata Catedralei, cand vad deasupra Turlei, pe Cerul innorat,3 CRUCI albe,stralucitoare, CRUCI DE LUMINA,;Una si cea mai mare era n mijloc,iar celelalte 2,era una de-o parte si alta de cealalta parte,au stat pret de circa 5 min.deasupra Bisericii,apoi au disparut. Altadata,eram la Sfanta Inviere, la Sfanta Biserica cu Hramul Adormirii Maicii Domnului. Si cand Parintele a iesit afara cu Lumina Sfanta,si canta HRISTOS A INVIAT,vad cum din CER,se coboara ca un fulger,o lumina alabastra violet,pana la tocul usii exterioare. Daca am spus la cineva,? Sigur ca da,dar mi s-a spus ca sunt halucinatii.Si de-atunci am tacut,si nu am mai spus la nimeni,pana in acest moment. Cam atat pentru astazi. Cu mult drag, Maria.

Oamenii care ridică din umeri şi spun “Ce importanţă are dacă Dumnezeu există?” arată că încă nu s-au gândit foarte bine la acest lucru. Chiar şi filosofi atei precum Sartre şi Camus –care au meditat profund asupra acestei chestiuni– recunosc că existenţa lui Dumnezeu poate face diferenţa în viaţa unui om.

C.S. Lewis a remarcat odată că Dumnezeu nu e genul de lucru de care să putem fi interesaţi cu moderaţie. Până la urmă, dacă Dumnezeu nu există, nu avem niciun motiv să fim interesaţi de El. Pe de altă parte, dacă Dumnezeu există, atunci această chestiune e de un interes covârşitor, iar principala noastră preocupare ar trebui să fie cum să ne raportăm în mod adecvat la această fiinţă de care depindem în fiecare clipă a existenţei noastre.

Oamenii care ridică din umeri şi spun “Ce importanţă are dacă Dumnezeu există?” arată că încă nu s-au gândit foarte bine la acest lucru. Chiar şi filosofi atei precum Sartre şi Camus –care au meditat profund asupra acestei chestiuni– recunosc că existenţa lui Dumnezeu poate face diferenţa în viaţa unui om. Daţi-mi voie să vă prezint trei motive pentru care existenţa lui Dumnezeu este o chestiune importantă:

1. Dacă Dumnezeu nu există, viaţa nu are niciun scop. Dacă eşti condamnat să mori, până la urmă felul cum trăieşti nu are nicio importanţă. Într-un final, nici măcar nu contează dacă ai existat sau nu. Sigur, viaţa ta ar putea avea un sens relativ prin faptul că i-ai influenţat pe alţii sau că ai schimbat cursul istoriei, dar, în cele din urmă, murim cu toţii şi nu are nicio importanţă cine eşti sau ce faci. Viaţa ta este nesemnificativă.

Astfel, contribuţia savanţilor la progresul cunoaşterii umane, cercetările făcute de doctori pentru a alina durerea şi suferinţa, eforturile diplomaţilor de a asigura un climat de pace în lume, sacrificiile oamenilor buni de pretutindeni pentru îmbunătăţirea rasei umane – acestea nu ajung, în cele din urmă, la niciun rezultat. Aşadar, dacă ateismul este adevărat, viaţa nu are sens.

2. Dacă Dumnezeu nu există, atunci trebuie să trăim, în cele din urmă, fără speranţă. Dacă Dumnezeu nu există, atunci nu există speranţa de a fi scăpaţi de neajunsurile existenţei noastre finite.

Spre exemplu, nu există speranţa salvării de la rău. Deşi mulţi oameni se întreabă cum a putut Dumnezeu crea o lume care să cuprindă atât de multă răutate, o parte însemnată a suferinţei din lume se datorează cruzimii omului faţă de semenii săi. Oroarea a două războaie mondiale în ultimul secol a distrus optimismul naiv din secolul al XIX-lea despre progresul omenirii. Dacă Dumnezeu nu există, atunci suntem captivi fără speranţa salvării de la rău într-o lume plină de suferinţă inutilă şi nerăscumpărată.

3. Pe de altă parte, dacă Dumnezeu există, nu avem doar speranţă şi sens în viaţă, ci şi posibilitatea de a ajunge să Îl cunoaştem pe Dumnezeu împreună cu dragostea Sa în mod personal. Gândiţi-vă! Domnul veşniciei să vă iubească şi să vrea să fie prietenul vostru! Acesta ar fi cel mai înalt statut de care o fiinţă s-ar putea bucura! În mod evident, dacă Dumnezeu există, nu are doar o importanţă extraordinară pentru omenire, ci şi posibilitatea de schimba în mod decisiv viaţa fiecăruia.

E adevărat, niciunul dintre aceste argumente nu demonstrează existenţa lui Dumnezeu, dar ele demonstrează că aceasta poate face diferenţa. De aceea, chiar dacă argumentele care susţin existenţa lui Dumnezeu şi cele care o resping ar fi absolut egale, cred că atitudinea raţională ar fi de a crede în El. Mai exact, mi se pare de-a dreptul iraţional ca, în condiţia egalităţii argumentelor şi a  dovezilor, să preferi moartea, zădărnicia şi disperarea în dauna speranţei, a fericirii şi a unei vieţi pline de însemnătate.

Dar, de fapt, eu cred că dovezile nu sunt tocmai egale. Cred că există motive întemeiate pentru a crede în Dumnezeu, iar astăzi doresc să vă prezint pe scurt cinci dintre aceste motive. S-au scris cărţi întregi asupra fiecăruia dintre ele, aşa că eu vă voi face doar o scurtă schiţă a argumentelor, iar apoi, în timpul de discuţii, putem să le parcurgem mai detaliat pe cele despre care aţi vrea să vorbim.

Ca şi călători în viaţă, avem scopul de a încerca să înţelegem cât mai multe despre lume. Ipoteza că Dumnezeu există are sens dintr-o varietate de realităţi care ţin de experienţă.

1. Dumnezeu justifică originea universului.

V-aţi întrebat vreodată de unde vine universul? De ce există totul în locul nimicului? Ateii au spus că universul este pur şi simplu etern, iar asta e tot.

Această poziţie este una iraţională. Gândiţi-vă puţin. Dacă universul nu a avut niciodată un început, înseamnă că numărul evenimentelor din istoria universului este infinit. Dar matematicienii recunosc că existenţa unui număr infinit de lucruri duce la autocontradicţii. Spre exemplu, cât face infinit minus infinit? Din punct de vedere matematic, primim răspunsuri care se autocontrazic. Asta arată că infinitul este doar o idee din mintea noastră şi nu ceva care există în realitate. David Hilbert, poate cel mai mare matematician al secolului al XX-lea, susţine:

“Infinitul nu poate fi găsit în realitate. Nici nu există în natură, nici nu furnizează o bază legitimă pentru gândirea raţională. Singurul rol care îi rămâne infinitului de jucat este acela de idee.” 1

Dar asta presupune că, din moment ce evenimentele din trecut nu sunt doar idei, ci sunt reale, numărul de evenimente din trecut este finit. Prin urmare, şirul de evenimente din trecut nu se poate întinde la infinit; mai degrabă, universul trebuie să fi început să existe.

Această concluzie a fost confirmată prin descoperiri remarcabile în astronomie şi astrofizică. Într-una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri din stiinţa modernă avem dovezi destul de solide pentru faptul că universul nu este etern în trecut, ci a avut un început absolut în urmă cu aproximativ 13 miliarde de ani printr-un eveniment cataclismic numit Big Bang. Ceea ce face acest eveniment atât de surprinzător este faptul că, practic, reprezintă originea universului din nimic, căci toată materia şi energia, chiar şi spaţiul fizic şi timpul au luat naştere la Big Bang. Asa cum fizicianul P.C.W. Davies explica, “naşterea universului, aşa cum e discutată în ştiinţa modernă … nu este doar o chestiune de impunere a unui fel de organizare … asupra unei stări incoerente anterioare, ci chiar naşterea tuturor lucrurilor fizice din nimic.” 2

Sigur, de-a lungul timpului au fost elaborate teorii alternative pentru a se încerca evitarea acestui început absolut, dar niciuna dintre aceste teorii nu s-a lăudat în faţa comunităţii ştiinţifice ca fiind mai plauzibilă decât teoria Big Bang. De fapt, în 2003, Arvind Borde, Alan Guth şi Alexander Vilenkin au demonstrat că orice univers care e, în medie, în stare de expansiune cosmică nu poate să fie etern, ci trebuie să fi avut un început absolut. Vilenkin spune fără reţineri:

„Se spune că un argument este ceea ce convinge oamenii rezonabili şi o dovadă este necesară pentru a convinge chiar şi un om derezonabil. Având acum această dovadă, cosmologii nu se mai pot ascunde în spatele posibilităţii existenţei unui univers etern în trecut. Nu există nicio scăpare, ei trebuie să se confrunte cu problema unui început cosmic.” 3

Acea problema a fost surprinsa frumos de Anthony Kenny de la Universitatea Oxford. El scrie:

“Un susţinător al teoriei Big Bang, cel puţin daca este ateu, trebuie să creadă că universul s-a format din nimic şi prin nimic.” 4

Dar, desigur, aceasta nu are sens! Din nimic iese nimic. Atunci de ce există universul în locul nimicului? De unde provine? Trebuie să fi fost o cauză care să fi adus universul la viaţă.

Putem sumariza argumentul, pana în acest punct, în felul următor:

1. Orice începe să existe are o cauză.

2. Universul a început să existe.

3. Prin urmare, universul are o cauză.

Dat fiind faptul că ambele premise sunt adevărate, concluzia le succedă în mod necesar.

De la însăşi natura cazului, această cauză trebuie sa fie o fiinţă care nu a fost creată de nimeni şi nimic, imuabilă, atemporală şi imaterială care a creat universul. Trebuie să nu fie creată de nimeni şi nimic pentru că am văzut că nu poate exista un regres infinit de cauze.Trebuie să fie atemporală şi,prin urmare, imuabilă—cel puţin fără univers—pentru că a creat timpul. Deoarece a creat şi spaţiul, trebuie să îl transcende şi să fie, prin urmare, imaterială, nu fizică.

Apoi, aş adăuga, ea trebuie să fie personală. Cum altfel ar putea o cauză atemporală să dea naştere unui efect temporal precum universul? Daca această cauză ar fi un set de condiţii necesare şi suficiente care operează mecanic, atunci cauza nu ar putea exista niciodată în lipsa efectului. De exemplu, cauza îngheţării apei este ca temperatura să fie sub zero grade. Dacă temperatura era sub zero grade din eternitate, atunci orice apă dimprejur ar fi îngheţată din eternitate. Ar fi imposibil pentru ca apa să înceapă să îngheţe în urmă cu o perioadă limitată de timp. Deci, daca această cauză este în permanenţă prezentă, atunci şi efectul ar trebui să fie în permanenţă prezent. Singurul mod prin care cauza ar putea fi atemporală iar efectul să înceapă în timp este ca şi cauza să fie un agent personal care alege în mod voluntar sa creeze un efect în timp fără alte condiţii predeterminante. De exemplu, un om care stă întins din eternitate ar putea dori în mod voluntar să se ridice. Aşadar, suntem aduşi nu la o simplă cauză transcendentă a universului, ci la Creatorul său personal.

Nu e incredibil că teoria Big Bang confirmă ceea ce creştinul a crezut dintotdeauna: că, la început, Dumnezeu a creat universul? Ce este mai plauzibil: că dreptatea aparţine creştinului sau că universul luat fiinţă fără a fi cauzat de ceva anume? Eu, cel puţin, nu am nicio dificultate în a evalua aceste alternative!

2. Dumnezeu justifică ajustarea (n.tr. – “fine-tuning”) universului pentru formele inteligente de viaţă.

În ultimii patruzeci de ani, oamenii de ştiinţă au descoperit că existenţa formelor inteligente de viaţă depinde de un echilibru complex şi delicat de conditii iniţiale date chiar în Big Bang. Cercetătorii credeau cândva că indiferent de condiţiile iniţiale ale universului, în cele din urmă ar fi putut evolua forme inteligente de viaţă. Dar noi ştim acum că existenţa noastră stă pe muchie de cuţit. Existenţa formelor inteligente de viaţă depinde de o conspiraţie de condiţii iniţiale care trebuie să fie ajustate într-o măsură care e de-a dreptul incalculabilă şi de neînţeles.

Această ajustare este de două feluri. În primul rând, când legile naturii sunt exprimate ca ecuaţii matematice, găseşti în ele anumite constante, precum constanta gravitaţională. Aceste constante nu sunt determinate de legile naturii. Legile naturii sunt în concordanţă cu o uriaşă varietate de valori pentru aceste constante. În al doilea rand, pe lângă aceste constante există anumite cantităţi arbitrare care sunt definite ca şi condiţii initiale în baza cărora legile naturii operează – spre exemplu, cantitatea de entropie sau echilibrul dintre materie şi anti-materie din univers.

Aceste constante şi cantităţi sunt grupate într-o arie extrem de redusă de valori care să permită viaţa. Dacă aceste constante sau cantităţi ar fi alterate de un fir de păr, echilibrul care permite viaţa ar fi distrus iar viaţa nu ar exista.

Spre exemplu, fizicianul P.C.W. Davies a calculat că o schimbare în forţa gravitaţională sau în interacţiunea nucleară slabă cu o singură parte în 10¹⁰⁰ ar fi prevenit existenţa unui univers care să permită viaţa. Constanta cosmologică ce face inflaţia universului să existe şi este responsabilă pentru recent-descoperita accelerare a expansiunii universului este ajustată în mod inexplicabil la aproximativ o parte in 10¹²⁰. Roger Penrose de la Universitatea Oxform a calculat că şansele ca entropia redusă a Big Bang-ului să existe din întâmplare sunt de ordinul a unu la 10 ^{10 (123)}.  Penrose a comentat: “Nu îmi amintesc să fi văzut nimic altceva în fizică a cărei acurateţe este cunoscută să se apropie, nici măcar puţin, de o valoare ca o parte în 10^{10 (123)}.”5 Şi nu e doar fiecare constantă sau cantitate care trebuie sa fie splendid ajustată; raporturile dintre ele trebuie să fie, la fel, ajustate. Deci, improbabilitatea este înmulţită cu improbabilitatea de atâtea ori până când minţile noastre se pierd în numere incomprehensibile.

Există trei posibilităţi pentru a explica prezenţa acestei remarcabile ajustări a universului: necesitatea fizică, întamplarea sau proiectarea. Prima alternativă susţine că există un fel de Teorie a Totului (T.A.T.) necunoscută, care ar explica felul universului. Trebuia să fie în felul acela şi nu era nicio şansă (sau şanse extrem de mici) ca universul să nu permită viaţa. Prin contrast, a doua alternativă susţine că ajustarea se datorează în întregime întâmplării. Faptul că universul permite viaţa este doar un accident, iar noi suntem beneficiarii norocoşi. A treia alternativă le respinge pe celelalte două în favoartea unei Minţi inteligente în spatele cosmosului, care a conceput universul în aşa fel încât să permită viaţa. Care dintre aceste alternative este cea mai plauzibilă?

Prima alternativă pare extrem de puţin plauzibilă. Pur şi simplu nu există niciun motiv fizic pentru care aceste constante şi cantităţi ar avea valorile pe care le au. Aşa cum P.C.W. Davies afirma, “Chiar dacă legile fizicii erau unice, nu rezultă că însuşi universul fizic este unic … legile fizicii trebuie să fie completate de condiţiile cosmice iniţiale … Nu este nimic în prezent despre “legile condiţiilor iniţiale” care să sugereze faptul că a lor corespondenţă cu legile fizicii ar implica unicitate. Departe de ea …

… se pare, atunci, că universul fizic nu trebuie să fie în felul în care este: ar fi putut fi altfel.”6

De exemplu, cel mai promiţător candidat la o T.A.T. până în prezent, Teoria M, nu reuşeşte să prevadă numai universul nostru. De fapt, aceasta permite un “peisaj cosmic” de aproximativ 10⁵⁰⁰ universuri diferite guvernate de prezentele legi ale naturii, astfel că nu face nimic pentru a reda valorile observate ale constantelor şi cantităţilor necesare din punct de vedere fizic.

Cum rămâne cu a doua alternativă, că ajustarea universului este doar o întâmplare? Problema cu această alternativă este că şansele împotriva unui univers care să permită viaţa sunt atât de mari încât nu pot fi confruntate în mod rezonabil. Chiar dacă vor fi o mulţime de universuri care să permită viaţa în cadrul peisajului cosmic, totuşi numărul de lumi care să permită viaţa va fi inexplicabil de mic în comparaţie cu întregul peisaj, astfel că existenţa unui univers care sa permită viaţa este enorm de improbabilă. Studenţii sau cei care afirmă fără griji: “Se poate să fi avut loc din întâmplare!” pur şi simplu nu concep fantastica precizie a ajustărilor necesare pentru viaţă. Ei nu ar accepta niciodată o asemenea ipoteză în orice alt aspect al vieţii lor – de exemplu, pentru a explica felul cum a apărut peste noapte o maşină pe aleea cuiva.

Unele persoane au încercat să evite această problemă afirmând că noi chiar nu ar trebui să fim surprinşi de condiţiile ajustate ale universului, întrucât, dacă universul nu era ajustat, noi nu am fi fost aici pentru a ne exprima surprinderea în ceea ce le priveşte! Dar acest tip de argumentare este eronat din punct de vedere raţional. Putem demonstra aceasta printr-o ilustraţie paralelă. Imaginează-ţi că eşti într-o călătorie peste hotare şi eşti arestat(ă) pentru acuzaţii nefondate de posesie de droguri şi târât(ă) în faţa unui pluton format dintr-o sută de lunetişti antrenaţi, toţi cu puştile îndreptate spre capul tău pentru a te executa. Auzi comanda dată: “Încărcaţi!Ochiţi!Trageţi!” şi apoi sunetul asurzitor al puştilor. Apoi observi că eşti tot în viaţă, că toţi cei o sută de lunetişti antrenaţi au ratat! Ce concluzie ai trage? “Păi, nu cred că ar trebui să fiu atât de surprins(ă) că au ratat cu toţii. Până la urmă, dacă ei nu ar fi ratat, atunci eu nu aş fi aici să mă mir de aceasta. Dat fiind faptul că sunt aici, ar trebui să mă aştept ca toţi să rateze.” Sigur că nu! Ai suspecta imediat că au ratat cu toţii în mod intenţionat, că toată situaţia a fost o înscenare planificată de cineva dintr-un motiv anume. Deşi nu ai fi foarte surprins(ă) de faptul că nu observi că ai murit, ai fi foarte surprins(ă) de faptul că observi că te afli în viaţă. În acelaşi fel, dată fiind incredibila improbabilitate a ajustării universului pentru forme inteligente de viaţă, este rezonabil sa concluzionăm că aceasta nu se datorează întâmplării, ci designului.

Pentru a salva alternativa întâmplării, adepţii ei au fost forţaţi să adopte ipoteza că există un număr infinit de universuri ordonate arbitrar care compun un fel de Ansamblu de Lumi sau multivers din care universul nostru nu este decât o parte. Undeva în acest Ansamblu de Lumi, universuri ajustate vor aparea din pură întâmplare, iar noi ne aflăm într-unul dintre ele.

Totuşi, există două slăbiciuni majore ale ipotezei Ansamblului de Lumi: În primul rând, nu există nicio dovadă care să ateste existenţa unui asemenea Ansamblu de Lumi. Nimeni nu ştie daca există alte lumi. În plus, aduceţi-vă aminte că Borde, Guth şi Vilenkin au dovedit că orice univers aflat în stare de continuă expansiune nu poate fi infinit în trecut. Teorema lor se aplică şi multiversului. Prin urmare, din moment ce trecutul este finit, doar un număr de lumi finite pot să fi fost generate până acum, astfel că nu avem garanţia că o lume ajustată va fi apărut în acest ansamblu.

În al doilea rând, dacă universul nostru este doar un membru oarecare al unui Ansamblu de Lumi infinit, atunci este mult mai probabil ca noi să observăm un univers mult mai diferit decât cel pe care, de fapt, îl observăm. Roger Penrose a calculat că este inimaginabil mai probabil ca sistemul nostru solar să se formeze brusc dintr-o coliziune arbitrară de particule decât ca un univers ajustat atât de bine să existe. (Prin comparaţie, Penrose numeşte aceasta o “completă hrană pentru găini”. 7) Deci, dacă universul nostru ar fi doar un membru oarecare al unui Ansamblu de Lumi, este inimaginabil mai probabil ca noi să observăm un univers cu nimic mai mare decât sistemul nostru solar. Or, din nou, dacă universul nostru ar fi doar un membru oarecare al unui Ansamblu de Lumi, atunci noi ar trebui să observăm lucruri extraordinare, precum cai care se formează şi dispar instantaneu datorită unor coliziuni arbitrare, din moment ce astfel de lucruri sunt mult mai probabile decât ca toate constantele şi cantităţile naturii să cadă din întâmplare în cadrul minuscul de valori care permit viaţa. Universuri observabile precum acelea sunt mult mai abundente în Ansamblul de Lumi decât lumi ca şi a noastră şi, prin urmare, ar trebui să poată fi observate. Din moment ce nu avem astfel de observaţii, acel fapt neagă cu putere ipoteza multiversului. Este, prin urmare, foarte probabil ca un Ansamblu de Lumi să nu existe.

Încă o dată, viziunea pe care creştinii au adoptat-o dintotdeauna, aceea că există un designer inteligent al universului, are mult mai mult sens decât perspectiva atee că universul este ajustat la o precizie ininteligibilă pentru existenţa formelor inteligente de viaţă din întâmplare.

Putem sumariza acest al doilea argument în felul următor:

1. Ajustarea universului se datorează sau necesităţii fizice, sau întâmplării, sau proiectării.

2. Nu se datorează necesităţii fizice sau întâmplării.

3. Prin urmare, se datorează proiectării.

3. Dumnezeu justifică valorile morale obiective din lume.

Dacă Dumnezeu nu există, atunci nici valorile morale obiective nu există. A spune că există valori morale obiective înseamnă a spune că o acţiune este corectă sau greşită în mod independent faţă de numărul de oameni care cred acest lucru. Înseamnă a spune, spre exemplu, că antisemitismul nazist a fost greşit din punct de vedere moral, deşi naziştii care au susţinut Holocaustul credeau că a fost corect; şi ar fi fost tot greşit, chiar dacă naziştii ar fi câştigat Al Doilea Război Mondial si ar fi reuşit exterminarea sau spălarea creierului oricui nu ar fi fost de acord cu ei. Iar ceea ce se pretinde este că, în absenţa lui Dumnezeu, valorile morale nu sunt obiective în acest sens.

Multi teişti si atei au căzut de acord asupra acestei idei. Spre exemplu, J.L. Mackie de la Universitatea Oxford, unul dintre cei mai influenţi atei ai timpului nostru, a recunoscut: “Dacă … există … valori obiective, ele fac existenţa unui Dumnezeu mult mai probabilă decât ar fi fost fără ele. Astfel, avem un argument apărabil din partea moralităţii pentru existenţa unui Dumnezeu.” 8 Dar pentru a evita existenţa lui Dumnezeu, Mackie a negat, prin urmare, existenţa valorilor morale obiective. El a scris: “Este uşor de explicat acest simţ moral ca fiind produsul natural al evoluţiei biologice şi sociale …”9

Michael Ruse, un filosof al ştiinţei, este de acord. El explică:

“Moralitatea este o adaptare biologică la fel cum sunt mâinile, picioarele şi dinţii. Considerată ca un set de afirmaţii justificabile din punct de vedere raţional asupra unui lucru obiectiv, etica e iluzorie. Eu apreciez că atunci când cineva spune “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, el crede că se referă deasupra şi dincolo de sine însuşi. Cu toate acestea, o asemenea referire este cu adevărat lipsită de orice fundaţie. Moralitatea este doar un ajutor pentru supravieţuire şi reproducere … şi orice înţeles mai profund de atât este iluzoriu.” 10

Friedrich Nietzsche, cunoscutul ateu de secol XIX care a proclamat moartea lui Dumnezeu, a înţeles că moartea lui Dumnezeu însemna distrugerea oricărui rost şi a oricărei valori în viaţă.

Cred că Friedrich Nietzsche avea dreptate.

Dar trebuie să fim foarte atenţi aici. Întrebarea nu este “Trebuie să credem în Dumnezeu pentru a trăi o viaţă morală?”. Nu afirm că trebuie. Nu este nici “Putem să recunoaştem valorile morale obiective fără a crede în Dumnezeu?”. Eu cred că putem.

Întrebarea este, mai degrabă: “Dacă Dumnezeu nu există, valorile morale obiective există?” Ca şi Mackie si Ruse, nu văd niciun motiv pentru a crede că, în absenţa lui Dumnezeu, moralitatea umană este obiectivă. Până la urmă, dacă nu există Dumnezeu, ce este atât de special la oameni? Sunt doar produse accidentale ale naturii care au evoluat relativ recent pe o particulă minusculă de praf pierdut undeva într-un univers ostil şi iraţional şi care sunt condamnate să piară în mod individual şi colectiv într-un timp relativ scurt. Din perspectiva atee, o acţiune cum este, spre exemplu, violul, ar putea să nu fie avantajoasă din punct de vedere social şi, de-a lungul timpului, a devenit tabu; dar asta nu face nimic pentru a dovedi că violul este cu adevărat rău. Din perspectiva atee, în afara consecinţelor sociale, nu este nimic rău în a viola pe cineva. Ca atare, fără Dumnezeu nu există niciun bine sau rău absolut care se autoimpune în conştiinţa noastră.

Dar problema este că valorile obiective chiar există, iar în adâncul nostru o ştim cu toţii. Nu este alt motiv pentru a nega realitatea obiectivă a valorilor morale decât realitatea obiectivă a lumii fizice. Argumentarea lui Ruse în cel mai bun caz dovedeşte doar că percepţia noastră subiectivă asupra valorilor morale obiective a evoluat. Dar dacă valorile morale sunt descoperite gradual, nu inventate, atunci înţelegerea noastră graduală şi supusă greşelii asupra tărâmului moral nu subminează mai mult realitatea obiectivă a acelui tărâm decât subminează percepţia noastră graduală şi supusă greşelii asupra lumii fizice obiectivitatea acelui tărâm. Aşa cum însuşi Ruse mărturiseşte, “Omul care spune că este acceptabil din punct de vedere moral a viola copii se înşeală la fel de mult ca şi omul care spune, 2+2=5.”11 

Acţiuni precum violul, tortura şi abuzurile asupra copiilor nu reprezintă doar un comportament inacceptabil din punct de vedere social—ele sunt greşeli morale îngrozitoare. Unele lucruri sunt cu adevărat greşite. În mod similar, dragostea, egalitatea şi sacrificiul de sine sunt cu adevărat bune. Dar dacă valorile obiective nu există fără Dumnezeu, iar valorile obiective există, rezultă în mod logic şi inevitabil că Dumnezeu există.

Putem sumariza acest argument în felul următor:

1. Dacă Dumnezeu nu există, nici valorile morale obiective nu există.

2. Valorile morale obiective există.

3. Prin urmare, Dumnezeu există.

4. Dumnezeu justifică faptele istorice cu privire la viaţa, moartea şi învierea lui Isus.

Personajul istoric Isus din Nazaret a fost un individ remarcabil. Criticii Noului Testament au ajuns la un consens în privinţa faptului că Isus ca personaj istoric a venit în lume cu un sens nemaiîntâlnit al autorităţii divine, autoritatea de a sta şi de a vorbi în locul lui Dumnezeu. De aceea conducătorii evrei au instigat la crucificarea Sa, acuzându-L de blasfemie. El a susţinut că în El insuşi Regatul lui Dumnezeu venise şi, ca demonstraţii vizibile ale acestui fapt, a făcut o serie de miracole şi exorcizări. Dar confirmarea supremă a fost învierea Sa din morţi. Dacă Isus a înviat cu adevărat, atunci s-ar părea că avem de a face cu un miracol divin şi, astfel, o dovadă pentru existenţa lui Dumnezeu.

Marea majoritate a oamenilor probabil ar crede că învierea lui Isus este ceva care ori se acceptă prin credinţă, ori nu. Dar există trei fapte recunoscute astăzi de majoritatea istoricilor Noului Testament care eu cred că sunt cel mai bine explicate prin învierea lui Isus: mormântul Său gol, apariţiile Sale post-mortem şi originea credinţei discipolilor Săi în învierea Sa. Haideţi să analizăm pe scurt fiecare dintre aceste fapte.

(Faptul nr.1) :Mormântul lui Isus a fost găsit gol de către un grup de mironosiţe duminică dimineaţa.

Conform lui Jacob Kremer, un învăţat austriac care s-a specializat în studiul învierii, “de departe cei mai mulţi învăţaţi aderă la adevărul afirmaţiilor biblice despre mormântul gol.” 12 Conform lui D.H. Van Daalen, este extrem de dificil să obiectăm mormântului gol pe temeiuri istorice; cei care resping acest lucru o fac pe baza presupunerilor teologice sau filosofice.

(Faptul nr.2): În ocazii separate, diferite persoane şi grupuri au văzut apariţii ale lui Isus dupa moartea Sa.

Conform lui Gerd Lüdemann, un vestit critic german al Noului Testament, “Faptul că Petru şi discipolii au avut experienţe după moartea lui Isus în care Isus li s-a arătat ca Hristosul înălţat poate fi luat ca o certitudine din punct de vedere istoric.” 13 La aceste apariţii au fost martori nu numai credincioşi, dar şi necredincioşi, sceptici sau chiar duşmani.

(Faptul nr.3): Discipolii au început să creadă dintr-o dată în învierea lui Isus, deşi erau predispuşi să creadă contrariul.

Gândiţi-vă la situaţia în care s-au aflat discipolii după răstignirea lui Isus:

1. Liderul lor murise, iar aşteptările mesianice ale evreilor nu includeau ideea unui Mesia care, în loc să triumfe în faţa duşmanilor lui Israel, să fie executat în mod ruşinos de ei, ca şi un criminal.

2. Convingerile evreieşti despre viaţa de după moarte împiedicau învierea oricui din morţi la glorie şi imortalitate înaintea învierii generale a morţilor de la sfârşitul lumii.

Nu în ultimul rând, discipolii originali au început dintr-o dată să creadă atât de mult că Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morţi incât au fost dispuşi să moară pentru adevărul acestui punct de vedere. Luke Jonhson, un învăţat al Noului Testament la Universitatea Emory, afirma, “Un fel de experienţă puternică, transformatoare este necesară pentru a genera o mişcare precum creştinismul timpuriu.” 14 N.T.Wright, un eminent învăţat britanic, concluzionează, “De aceea, ca istoric, nu pot explica extinderea creştinismului timpuriu decât dacă Isus a înviat, lăsând mormântul gol în urma sa.” 15

Încercările de a combate aceste trei fapte grozave—ca, de exemplu, că apostolii au furat trupul sau că Isus, de fapt, nu a murit—au fost respinse în mod unanim de catre teologii contemporani. Pur şi simplu nu există nicio explicaţie naturalistică plauzibilă pentru aceste lucruri. Prin urmare, din punctul meu de vedere, creştinul este îndreptăţit să creadă că Isus a înviat din morţi şi că a fost cine a susţinut că a fost. Dar aceasta presupune existenţa lui Dumnezeu.

Putem sumariza acest argument în felul următor:

1. Există trei fapte concrete în ceea ce priveşte soarta lui Isus din Nazaret: descoperirea mormântului Său gol, apariţiile Sale post-mortem şi originea credinţei discipolilor Săi în învierea Sa.

2. Ipoteza “Dumnezeu l-a înviat pe Isus dintre morţi” este cea mai bună explicaţie pentru aceste fapte.

3. Ipoteza “Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morţi” presupune că Dumnezeu există.

4. Prin urmare, Dumnezeu există.

5. Dumnezeu poate fi cunoscut şi experimentat imediat.

Acesta nu este tocmai un argument pentru existenţa lui Dumnezeu; mai degrabă este afirmaţia că poţi şti, în afara argumentelor, că Dumnezeu există prin simplul fapt că poate fi experimentat imediat. Acesta este modul cum l-au cunoscut oamenii din Biblie pe Dumnezeu, după cum explică profesorul John Hick:

“Ei Îl cunoşteau pe Dumnezeu ca o voinţă dinamică ce interacţiona cu propriile lor voinţe, o realitate în stare pură, la fel de inevitabil de confruntat precum furtuna distructivă sau lumina solară dătătoare de viaţă … Ei nu Îl priveau pe Dumnezeu ca o entitate dedusă, ci ca o realitate simţită, experimentată. Pentru ei, Dumnezeu nu era … o idee adoptată de mintea umană, ci o realitate bazată pe experienţă care conferee importanţă vieţilor lor.” 16

Filosofii numesc asemenea convingeri “convingeri de bază”. Ele nu sunt bazate pe alte convingeri; dimpotrivă, ele fac parte din fundaţia sistemului de credinţe al unei persoane. Alte “convingeri de bază” ar fi convingerea despre realitatea trecutului, despre existenţa lumii externe sau despre prezenta altor minţi ca şi a ta. Dacă stai să te gândeşti, niciuna dintre aceste convingeri nu poate fi dovedită. Cum poţi dovedi că lumea nu a fost creată în urmă cu cinci minute cu aparenţe integrate ale vârstei precum mâncarea din stomacurile noastre, provenită de la mesele pe care nu le-am mâncat niciodată şi urmele memoriei din creierele noastre ale unor evenimente pe care, de fapt, nu le-am trăit niciodată? Cum ai putea dovedi că nu eşti doar un creier într-un cazan cu chimicale care sunt stimulate cu electrozi de un savant nebun pentru a crede că eşti chiar aici, ascultând această prelegere? Cum ai putea dovedi că ceilalţi oameni nu sunt, de fapt, androizi care expun comportamentul exterior al persoanelor raţionale, când în realitate sunt doar entităţi neînsufleţite, asemănătoare roboţilor?

Deşi asemenea convingeri sunt de bază pentru noi, asta nu înseamnă că ele sunt arbitrare. Dimpotrivă, ele sunt întemeiate în sensul că sunt formate în contextul unor anumite experienţe. În contextul experimental al vederii, simţirii şi auzirii anumitor lucruri, eu îmi formez în mod natural convingerea că există anumite obiecte fizice pe care le simt. Astfel, convingerile mele de bază nu sunt arbitrare, ci întemeiate în mod adecvat pe experienţă. Ar putea să nu fie vreun mod de a dovedi asemenea convingeri, şi totuşi este perfect raţional să le avem. Ar trebui să fii nebun să crezi că lumea a fost creată în urmă cu cinci minute sau că nu eşti decât un creier într-un cazan! Astfel, asemenea convingeri nu sunt doar de bază, ci de bază în mod potrivit.

În mod similar, credinţa în Dumnezeu este pentru cei care-L căutăm o convingere de bază în mod potrivit, întemeiată pe experienţa noastră cu Dumnezeu.

Putem sumariza această consideraţie în felul următor:

      1. Convingerile care sunt întemeiate în mod adecvat pot fi acceptate din punct de vedere raţional ca şi convingeri de bază ce nu se întemeiază pe argument.

      2. Convingerea că Dumnezeul biblic există este întemeiată în mod adecvat.

      3. Prin urmare, convingerea că Dumnezeul biblic există poate fi acceptată din punct de vedere raţional ca o convingere de bază care nu se întemeiază pe argument.

Dacă aceste lucruri sunt adevărate, atunci există pericolul ca argumentele pentru existenţa lui Dumnezeu să distragă atenţia cuiva de la Însuşi Dumnezeu. Dacă Îl cauţi cu sinceritate, Dumnezeu îşi va face existenţa evidentă ţie. Biblia spune, “Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi.” (Iacov 4:8). Nu trebuie să ne concentrăm pe dovezi atât de tare încât să nu mai auzim vocea lui Dumnezeu vorbind inimilor noastre. Pentru cei care ascultă, Dumnezeu devine o realitate imediată în vieţile lor.

Pentru a sumariza, am văzut cinci argumente bune pentru a crede că Dumnezeu există:

      1. Dumnezeu justifică originea universului.

      2. Dumnezeu justifică ajustarea universului pentru formele inteligente de viaţă.

      3. Dumnezeu justifică valorile morale obiective din lume.

      4. Dumnezeu justifică faptele istorice cu privire la viaţa, moartea şi învierea lui Isus.

     5. Dumnezeu poate fi cunoscut şi experimentat imediat.

Acestea sunt doar o parte din dovezile în favoarea existenţei lui Dumnezeu. Alvin Plantinga, unul dintre cei mai importanţi filosofi contemporani ai lumii, a găsit aproximativ douăsprezece argumente pentru existenţa lui Dumnezeu. 17 Împreună, acestea constituie argumente cumulative puternice pentru existenţa lui Dumnezeu.

În concluzie, consider că teismul creştin este o viziune plauzibilă asupra lumii, care trebuie luată în considerare de fiecare fiinţă umană raţională.

Bibliografie.

1 David Hilbert, “On the Infinite,” in Philosophy of Mathematics, ed. with an Introduction by Paul Benacerraf and Hillary Putnam (Englewood Cliffs, N.J.: Prentice-Hall, 1964), pp. 139, 141.
2 ABC Science Online, “The Big Questions: In the Beginning,” Interview of Paul Davies by Philp Adams, http://aca.mq.edu.au/pdavies.html.
3 Alex Vilenkin, Many Words in One: The Search for Other Universes (New York: Hill and Wang, 2006), p. 176.
4 Anthony Kenny, The Five Ways: St. Thomas Aquinas’ Proofs of God’s Existence (New York: Schocken Books, 1969), p. 66.
5 Roger Penrose, “Time-Asymmetry and Quantum Gravity,” in Quantum Gravity 2, ed. C. J. Isham, R. Penrose, and D. W. Sciama (Oxford: Clarendon Press, 1981), p. 249.
6 Paul Davies, The Mind of God (New York: Simon & Schuster, 1992), p. 169.
7 See Roger Penrose, The Road to Reality (New York: Alfred A. Knopf, 2005), pp. 762-5.
8 J. L. Mackie, The Miracle of Theism (Oxford: Clarendon Press, 1982),pp. 115-16.
9 Ibid., pp. 117-18.
10 Michael Ruse, “Evolutionary Theory and Christian Ethics,” in The Darwinian Paradigm (London: Routledge, 1989), pp. 262-269.
11 Michael Ruse, Darwinism Defended (London: Addison-Wesley, 1982), p. 275.
12 Jacob Kremer, Die Osterevangelien–Geschichten um Geschichte (Stuttgart: Katholisches Bibelwerk, 1977), pp. 49-50.
13 Gerd Lüdemann, What Really Happened to Jesus?, trans. John Bowden (Louisville, Kent.: Westminster John Knox Press, 1995), p. 8.
14 Luke Timothy Johnson, The Real Jesus (San Francisco: Harper San Francisco, 1996), p. 136.
15 N. T. Wright, “The New Unimproved Jesus,” Christianity Today (September 13, 1993), p. 26.
16 John Hick, “Introduction,” in The Existence of God, ed. with an Introduction by John Hick, Problems of Philosophy Series (New York: Macmillan Publishing Co., 1964), pp. 13-14.
17 Alvin Plantinga, “Two Dozen (or so) Theistic Arguments,” Lecture presented at the 33^rd Annual Philosophy Conference, Wheaton College, Wheaton, Illinois, October 23-25, 1986. Available online at http://philofreligion.homestead.com/files/Theisticarguments.html.

Dacă nu se afișează subtitrarea, apăsați butonul CC

“Cândva ajunsesem pe patul de moarte. Păţisem o înfricoşătoare hemoragie gastrică datorită cortizonului pe care mi l-au dat la spital, când am făcut operaţia la ochiul pe care, în cele din urmă, l-am pierdut. Atunci locuiam într-o colibioară; încă nu zidisem mânăstirea. Din pricina istovirii, nu ştiam când e noapte şi când e zi. Am ajuns la moarte şi, totuşi, am trăit. Am slăbit mult. Mi s-a tăiat pofta de mâncare. Trei luni de zile am trăit cu trei linguri de lapte pe zi. Am fost salvat de o capră!

Trăiam cu gândul plecării. Am simţit o mare bucurie la gândul că-L voi întâlni pe Domnul. Aveam adânc înlăuntrul meu simţământul prezenţei lui Dumnezeu. Și Dumnezeu a voit atunci să mă întărească şi să mă mângâie cu ceva preabinecuvântat. De fiecare dată când simţeam că-mi iese sufletul, vedeam pe cer o stea care răspândea de jur-împrejur raze preadulci. Era strălucitoare şi foarte dulce. Era foarte frumoasă! Lumina ei avea multă dulceaţă. Era de un albastru deschis, ca diamantul, ca o piatră de mult preţ. De câte ori o vedeam, mă umplea de mângâiere şi de bucurie, căci înlăuntrul acelei stele simţeam că este toată Biserica, Dumnezeu Cel în Treime, Preasfânta Fecioară, îngerii, sfinţii. Aveam simţământul că acolo erau toţi ai mei, sufletele tuturor celor iubiţi ai mei, ale Bătrânilor mei. Credeam că, atunci când voi pleca din această viaţă, voi merge şi eu pe acea stea, nu pentru virtuţile mele, ci pentru iubirea lui Dumnezeu. Voiam să cred că Dumnezeu, Care mă iubeşte, îmi arată acea stea ca să-mi spună: “Te aştept!”

Nu voiam să mă gândesc la iad, la vămi. Nu-mi aminteam de păcatele mele, deşi aveam multe. Le-am lăsat în urmă. Îmi aminteam numai de iubirea lui Dumnezeu şi mă bucuram. Și mă rugam: “Pentru iubirea Ta, Dumnezeul meu, să fiu şi eu acolo. Însă, dacă pentru păcatele mele trebuie să merg în iad, atunci să mă aşeze iubirea Ta acolo unde voieşte. Ajunge să fiu împreună cu Tine.” Atâţia ani am trăit în pustie mângâierea lui Hristos. Ziceam întru sine: “Dacă merg sus în cer şi Dumnezeu îmi zice «Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? (Matei 22, 12) Ce cauţi aici?», o să-I spun: «Tot ce voieşti Tu, Domnul meu, tot ce voieşte iubirea Ta, unde vrea iubirea Ta să mă aşeze. Mă predau iubirii Tale. Dacă voieşti să mă aşezi în iad, aşază-mă, destul îmi este să nu pierd iubirea Ta!».”

“Nu mă frământă dacă şi cât trăiesc. Asta am lăsat-o în seama iubirii lui Dumnezeu. Se întâmplă de multe ori ca cineva să nu vrea să-şi aducă aminte de moarte. Este pentru că doreşte viaţa. Aceasta este, dintr-un punct de vedere, o dovadă a nemuririi sufletului. Însă, şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem (Rom. 14, 8). Moartea este puntea care ne va duce la Hristos. Îndată ce închidem ochii, îi vom deschide în veşnicie. Ne vom înfăţişa înaintea lui Hristos. În cealaltă viaţă vom trăi “mai întipărit” harul lui Dumnezeu.”

Ne vorbeşte Părintele Porfirie, Editura Egumeniţa, Cartea Ortodoxă, 2003, p.369-370

“Ca sa fii iubit de ceilalti, mai intai trebuie sa-i iubesti tu.”

“Te povatuiesc sa ai mereu dragoste pentru toti. In primul rand dragoste apoi toate celelalte.”

“Trebuie sa iubim cu inima curata si tot astfel trebuie sa ne rugam.”

“Sa te rogi si sa iubesti. Sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa-i iubesti si pe semenii tai. Nu vezi cate poate face dragostea lui Hristos? Sa nu te intrebi in sinea ta daca te iubesc ceilalti. Daca-i iubesti tu primul, sa stii ca atunci si ei te vor iubi deopotriva.”

“Nu vreau sa te apropii de Dumnezeu din pricina ca te temi de moarte. Vreau sa te apropii de El cu multa dragoste. Acesta este lucrul cel mai de seama, fiule.”

“Astazi oamenii cauta sa fie iubiti si de aceea esueaza. Corect e sa te intereseze nu daca ei te iubesc, ci daca tu Il iubesti pe Hristos si pe oameni. Doar astfel sufletul iti este implinit.”

“Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate”.

“Sa nu incerci sa arunci relele din tine in exterior ci, mai bine, deschide-ti poarta sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, si-atunci se vor risipi si negurile ce s-au instapanit in tine”.

“Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos.”

“Sa te rogi fara neliniste, in pace, cu incredere in grija si iubirea lui Dumnezeu. Nu te osteni cand te rogi.[...] Sa-l rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[...] Sa faceti cate metanii puteti in rugaciune, chiar daca asta va oboseste. Cand rugaciunea este insotita de sacrificiul nesilit, se face mai placuta si mai roditoare in fata lui Dumnezeu.”
“Omul lui Hristos trebuie sa-L iubeasca pe Hristos, si cand Il iubeste pe Hristos, scapa de diavol, iad si moarte.”

“Cand te trezesti noaptea, sa nu te intorci pe partea cealalta pentru a adormi la loc. Sa te ridici, sa ingenunchezi in fata Celui Rastignit si a Sfintilor si sa te rogi smerit si cu iubire. O jumatate de ora, un sfert, zece minute, cinci, cat poti.”

“Sa fim smeriti, insa sa nu vorbim de smerenie. Vorbirea despre smerenie este o capcana a diavolului, care aduce cu sine deznadejdea si delasarea, in vreme ce adevarata smerenie aduce cu sine nadejdea si lucrarea poruncilor lui Hristos.[...] Roaga-L pe Dumnezeu sa-ti trimita sfanta smerenie. Nu pe aceea care spune ‘sunt cel din urma, sunt nimic.’ Aceasta e smerenie diavoleasca. Smerenia cea sfanta e dar de la Dumnezeu. Dar. Harisma. Nu provine din stradaniile noastre. Pregateste-te si cere-I lui Dumnezeu acest dar sfant.”
“Deschide-ti inima cu simplitate, nesilit, spontan, inaintea Domnului nostru.[...] Sa fii placut. Sa iubesti tacerea, pentru ca doar astfel inima ta va vorbi lui Hristos. Spune vorbe putine, dar cu miez. Sa iubesti osteneala trupului si oboseala, fiindca acestea intaresc trupul si sufletul deopotriva.[...] Tacerea sa-ti fie tainica, adanc in inima. Nu-ti vadi tacerea sa o priceapa toti. Spune doua-trei cuvinte, dar launtric nu conteni a te ruga Domnului pentru toti.”
“Sa spui mereu adevarul. Sa faci totul cu calm. Sa te rogi pentru a deveni mai bun.”
“Sa faceti mereu binele, fiindca altminteri e vai de voi!”

“Si desi de mic copil faceam multe pacate, cand m-am reintors in lume am continuat a face pacate, care pana astazi s-au inmultit foarte mult. Lumea insa m-a luat de bun si toti striga ca sunt sfant. Eu insa simt ca sunt cel mai pacatos om din lume.”

“Sa-L rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[...] In rugaciunea ta sa-I ceri lui Dumnezeu sa se faca voia Sa pentru tine. Acest lucru iti este cel mai de folos.”

“Cand te inhata satana si te apasa, sa nu ramai nemiscat, asa cum raman unii ce devin melancolici si cad pe ganduri ore intregi, ca si cand i-ar preocupa probleme importante, desi nu e vorba despre asa ceva, ci pur si simplu sunt robiti de satana. Sa fii pregatit sa reactionezi, sa te opui, sa respingi asediul satanei, asa cum pe un om pe care il prind raufacatorii si-l blocheaza, face o miscare brusca si, dand din maini il impinge, scapa din strangerea lor si se indreapta spre alta directie, spre Hristos, care il elibereaza.”
“Zadarnicie e tot ce iei din egoism. Vesnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire, pentru a darui bucuria reciprocitatii aceluia ce ti se ofera cu iubire.”

“Cand te rogi pentru un om pe care il muncesc patimi pacatoase, sa nu i-o spui, fiindca diavolul va afla si va ridica indarjire in sufletul tau si astfel rugaciunea ta nu va da rod. Sa te rogi pentru acel om in taina, si astfel rugaciunea ta il va ajuta.”

“Sa nu te necajesti, mai, niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea multa iubire si bucurie, inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem sa participam tot mai intens la ziua luminata a Imparatiei iubirii lui Hristos, unde nu se insereaza niciodata.”

“In taina imbratiseaza-ti in inima-ti intreaga obste si intreaga Biserica. Nu te lupta cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa corectezi cusururile celuilalt. Iubeste-l asa cum e, cu defectele sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa nu fie neroditoare.”

“Nu mi-e frica de iad si nu ma gandesc la rai. Ii cer numai Domnului sa fie milostiv cu toata lumea si cu mine.”
- Cuvioase, spuneti ceva despre viata duhovniceasca.
- Oricine nu se pocaieste, va fi pierdut.
- Acesta e un cuvant greu, cuvioase.
- Ti-l voi spune inca o data: oricine nu se pocaieste va fi pierdut.”

*”Sa nu te indignezi, nici macar in tine, pentru nici o acuzatie nedreapta ce ti s-ar aduce. Este un lucru rau. Si raul incepe prin ganduri rele. Cand te amarasti si te indignezi, fie doar cu gandul, iti strici atmosfera duhovniceasca. Impiedici Sfantul Duh sa lucreze si ingadui diavolului sa mareasca raul. Tu trebuie sa te rogi totdeauna, sa iubesti si sa ierti, alungand de la tine orice gand rau.”

“Mai intai iarta-i pe aceia care te intristeaza.”

“Fii atent, caci trebuie sa ne luptam pana cand ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seama.”
“Sa nu stai in spatii inchise, ci sa iesi in mijlocul naturii.”

“Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic.”

“Iubiti-l pe Hristos . Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate cele frumoase salasluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos, tristetea, melancolia, mânia, supararea, amintirea ranilor ce le-am primit în viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L pe Hristos si sa nu vreti nimic în locul iubirii Lui”.

“De nu va veti reveni si nu veti fi precum copiii, nu veti intra în împaratia cerurilor”.

“Fii atent cum te nevoiesti. Nevoieste-te cu smerenie si nu asa cum faci tu, cu incrancenare. Incet-incet fiule, si cu smerenie. Altminteri pacatuiesti”, imi spunea Bunicutul.
“Fiule, de Hristos trebuie sa ne apropiem nu de teama ca nu stim ce va fi dupa ce vom muri. Lui Hristos trebuie sa-I deschidem inimile noastre si, asa cum tragem perdeaua, lasand soarele sa intre in casa, trebuie sa-L lasam si pe Hristos sa vina la noi si sa-L iubim cu iubire adevarata. In felul acesta ne putem apropia cel mai bine de El”.

“Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernamantul; discernamantul aduce vederea cu duhul, iar aceasta din urma aduce inaintevederea”.

“Trebuie sa-ti spui mereu acestea: “Doamne, cei ce se indeparteaza de Tine se pierd.” Noteaza-ti aceste cuvinte, ca sa le tii minte, caci sunt pline de inteles.”

“Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te impartasesti des si-atunci vei scapa de toata frica si ti se vor tamadui toate ranile sufletesti.”

“Cand uneori incepe sa-ti fie frica, asa cum spui, aceasta se intampla din pricina ca nu Il iubesti indeajuns pe Hristos. Asta e totul.”

“Cand se revarsa asupra noastra Harul cel dumnezeiesc, rugaciunea noastra devine cu totul curata. Sa te rogi neincetat, zi si noapte, chiar si cand dormi in pat.”

“Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus: Cine voieste, sa-Mi urmeze Mie.”
“Oricat ai fi de obosit sa nu uiti niciodata, seara inainte de culcare, sa faci rugaciunile de seara.”

“Sa nu te rogi lui Hristos sa-ti ia bolile, ci sa dobandesti pacea, lucrand rugaciunea mintii si fiind rabdator. Astfel vei avea mare folos”.

“Roaga-te si nu te supara. Roaga-te si fii rabdator.”

“Cand citesti Sfanta Scriptura, caci trebuie sa o citesti necontenit spre a te lumina, Vietile Sfintilor sau alte carti bisericesti, de gasesti o propozitie sau un cuvant ce te-a impresionat, zaboveste mai mult in acel loc si vei vedea ca mult te vei folosi.”

Cand i-am spus ca nu tin minte tot ce citesc, Par. Porfirie mi-a spus acestea: “Sa stii, fiule, ca toate ni se depoziteaza in memorie, iar cand Hristos socoteste ca a venit ceasul potrivit, le dezvaluie.”

“Cand citesti sa incerci sa citesti limpede, astfel incat sa se auda si ultima litera a fiecarui cuvant. La fel sa procedezi si cand canti la biserica sau cand te rogi, fiindca astfel te obisnuiesti sa fii corect si smerit in toate, in cuget, in cuvinte si in fapte.”

“Cand canti, sa canti smerit, fara sa faci grimase, fara sa faci miscari dezordonate si fara sa tot salti psaltirea. Sa privesti mereu spre analog si sa nu discuti cu cel de langa tine. Sa traiesti ceea ce canti, fiindca doar astfel cele cantate se transmit celor adunati in biserica la slujba.”

“Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult este necajit si chinuit de felurite lucruri. Trebuie sa mergem la duhovnic de fiecare data cand ne chinuie ceva.”

“Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi Patriarh, daca nu te spovedesti, nu te mantuiesti.”

“Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca, atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic.”

“Fii atent la mine. Si iadul si satana si Raiul, toate sunt adevarate. Eu insa nu vreau sa te temi de ele, sau sa te gandesti la ele asa cum faci tu. Vreau sa-L iubesti pe Hristos, Care este Totul. Atunci, oriunde te vei afla, nu te vei mai teme de nimic din toate acestea. Vei avea toate lucrurile bune, fie ca te afli aici, fie ca te afli altundeva. Da, Hristos ne asteapta si, indata ce ne vom deschide inima cat de putin, El va patrunde in ea de indata si vom avea parte de toate cele bune. Este intocmai ca soarele. Cand tragi fie si putin perdeaua, lumina patrunde imediat in odaie, iar razele sale ne incalzesc.”

Care este motivul acestei stari?

Motivul este stingerea dragostei. Dragostea de Dumnezeu nu mai arde în inimile omenesti, si ca o consecinta s-a stins si dragostea dintre noi.

Care este cauza stingerii dragostei de Dumnezeu? Raspunsul clar este pacatul. Pacatul este norul întunecat care nu lasa lumina lui Dumnezeu sa ajunga pâna la ochii nostri. Dar pacatul a existat din totdeauna. Cum am ajuns deci în aceasta stare, în care nu numai Îl ignoram pe Dumnezeu, ci chiar Îl urâm? Atitudinea contemporana a oamenilor fata de Dumnezeu nu este una de ignoranta sau simpla indiferenta. Daca îi cercetam cu atentie pe oameni, constatam ca ignoranta sau indiferenta lor este atinsa de o ura adânca. Dar nimeni nu uraste ce nu exista.

Cred ca astazi oamenii cred în Dumnezeu mai mult decât în orice alta epoca în istorie. Oamenii stiu despre Evanghelie, învatatura Bisericii si despre creatia lui Dumnezeu mai mult decât oricând. Ei au o constiinta profunda a existentei Lui. Ateismul lor nu este cu adevarat necredinta, ci o aversiune fata de Cineva pe care-L cunoastem bine, dar pe care-L urâm din toata inima, asa ca si demonii.

Îl urâm pe Dumnezeu, de aceea Îl ignoram, trecându-L cu vederea ca si cum nu L-am vedea si pretinzând ca suntem atei. De fapt Îl consideram dusmanul nostru. Negatia este razbunarea noastra, ateismul este înversunarea noastra.

De ce Îl urasc oamenii pe Dumnezeu? Îl urasc nu numai pentru ca faptele lor sunt întunecate în timp ce Dumnezeu este lumina, ci si pentru ca Îl considera un iritant, un pericol iminent si vesnic, un adversar în tribunal, un oponent în fata legii, un procuror public si vesnic. Pentru ei, El nu mai este Doctorul Atotputernic care a venit sa-i scape de boala si moarte, ci un judecator crud si un procuror razbunator.

Vedeti cum diavolul a reusit sa-i faca pe oameni sa creada ca Dumnezeu nu ne iubeste cu adevarat, ca El se iubeste doar pe Sine, si ca ne primeste doar daca ne comportam cum vrea El; ca daca nu ne comportam cum ne-a poruncit atunci ne uraste si ca este atât de jignit de insubordonarea noastra încât ne face sa platim prin chinuri vesnice, create de El pentru acest scop.

Cine poate iubi un tortionar? Chiar si aceia care încearca din greu sa scape de mânia lui Dumnezeu nu Îl pot iubi cu adevarat. Ei se iubesc doar pe ei însisi, încercând sa scape de razbunarea lui Dumnezeu si sa prinda fericirea vesnica prin încercarea de a se face placuti acestui Creator înfricosator si foarte periculos.

Întelegeti oare acest atac al diavolului împotriva Dumnezeului atot-iubitor si bun? De aceea în greaca I s-a dat diavolului numele diavbolo – “calomniatorul”.

II

Care este instrumentul folosit de diavol pentru a-L calomnia pe Dumnezeu? Ce metode a folosit pentru a convinge omenirea, pentru a perverti gândurile oamenilor? El a folosit “teologia”. Mai întâi a introdus o mica modificare în teologie, pe care, odata acceptata, a continuat sa o creasca pâna acolo încât Crestinismul a devenit de nerecunoscut. Aceasta este ceea ce numim “teologia occidentala”.

Ati încercat vreodata sa puneti degetul pe ceea ce defineste teologia occidentala? Principala caracteristica este aceea ca Îl considera pe Dumnezeu ca fiind cauza reala a raului.

Ce este raul? Nu este oare înstrainarea de Dumnezeu care este Viata? Nu este oare moartea? Ce ne învata teologia occidentala despre moarte? Toti romano-catolicii si cei mai multi protestanti considera moartea ca o pedeapsa de la Dumnezeu. Dumnezeu i-a considerat pe toti oamenii vinovati de pacatul lui Adam si i-a pedepsit prin moarte, despartindu-i de El, lipsindu-i de energiile Lui datatoare de viata, ucigându-i mai întâi spiritual si apoi trupeste, printr-o înfometare spirituala. Augustin a interpretat pasajul din Geneza “daca manânci din roadele acestui pom, vei muri” ca însemnând “daca manânci din roadele acestui pom, te voi omorî”.

Unii protestanti considera moartea nu ca o pedeapsa ci ca ceva natural. Dar nu este oare Dumnezeu Creatorul tuturor celor naturale? Deci, în ambele cazuri Dumnezeu este pentru ei cauza mortii. Aceasta este adevarat nu numai cu privire la moartea trupului, ci si cu privire la cea a sufletului. Nu considera oare teologii occidentali iadul, moartea spirituala vesnica a omului, o pedeapsa de la Dumnezeu? Nu considera ei oare pe diavolul un slujitor al lui Dumnezeu pentru pedepsirea oamenilor în iad?

“Dumnezeul” Occidentului este un Dumnezeu jignit si mâniat din cauza neascultarii oamenilor, care în pasiunea lui distructiva doreste sa-i chinuiasca vesnic pe oameni pentru pacatele lor, daca nu primeste o satisfacere infinita pentru mândria Lui jignita.

Care este dogma Occidentala a mântuirii? Nu este oare aceea ca Dumnezeu L-a omorât pe Dumnezeu pentru a-Si satisface mânia, pe care în mod eufemistic Occidentalii o numesc justitie? Si oare nu prin aceasta satisfacere infinita se îndura El sa accepte mântuirea unora dintre noi?

Ce înseamna mântuirea pentru teologia occidentala? Nu este oare o scapare de mânia lui Dumnezeu?

Vedeti deci cum teologia occidentala ne învata ca adevaratul pericol vine de la Dumnezeu, adevaratul nostru dusman? Pentru ea, mântuirea înseamna scapare din mâinile lui Dumnezeu.

Cum poate cineva iubi un asa Dumnezeu? Cum putem crede în Unul pe care-L detestam? În esenta ei mai adânca, credinta este un rezultat al iubirii, si deci ar fi dorinta noastra ca cel care ne ameninta sa nu fi existat, mai ales daca amenintarea este una vesnica.

Chiar daca exista un mijloc de a scapa de mânia vesnica a acestei Fiinte atotputernice, ar fi fost mult mai bine daca aceasta Fiinta nu ar fi existat. Aceasta a fost concluzia cea mai logica a multora din occident, caci însusi Paradisul apare respingator cu un asemenea Dumnezeu crud. Asa s-a nascut ateismul, si de aceea Occidentul este locul lui de nastere. Ateismul nu a aparut în Crestinatatea Rasariteana decât dupa ce teologia occidentala a fost introdusa si aici. Ateismul este consecinta teologiei occidentale. Ateismul este o negare, o negare a unui Dumnezeu rau. Oamenii au devenit atei pentru a scapa de Dumnezeu, ascunzându-si capul si închizând ochii asemenea unui strut. Ateismul, fratii mei, este negarea Dumnezeului Romano-catolic si Protestant. Ateismul nu este adevaratul nostru dusman. Dusmanul real este “Crestinismul” falsificat si deformat.

III

Occidentalii vorbesc adesea despre “bunul Dumnezeu” (de exemplu, în franceza, “le bon dieu” este aproape întotdeauna folosit atunci când se vorbeste de Dumnezeu). Dar Europa Occidentala si America nu au fost niciodata convinse ca un asemenea Dumnezeu bun exista. Dimpotriva, ei Îl numeau pe Dumnezeu bun în acelasi fel în care grecii antici numeau boala buna pentru a o fermeca si a o convinge sa plece. Din acelasi motiv ei numeau Marea Neagra Pontul Euxin – mare ospitaliera – cu toate ca era o mare înfricosatoare si periculoasa. În adâncul sufletului occidental, Dumnezeu era vazut ca un judecator rau, Care nu uita nici cele mai mici jigniri aduse lui prin calcarile noastre de lege.

Aceasta conceptie juridica despre Dumnezeu, aceasta interpretare distorsionata a dreptatii Lui, nu a fost decât o proiectare a patimilor omenesti în teologie. A fost o reîntoarcere la procesul pagân de umanizare a lui Dumnezeu si dumnezeire a omului. Oamenii se mâniau când nu erau luati în serios, si considerau aceasta o ofensa care nu putea fi rezolvata decât prin duel sau crima. Aceasta era conceptia despre justitie prevalenta în mintea asa-zisei societati “crestine”.

Crestinii occidentali au vazut dreptatea divina în acelasi fel; Dumnezeu, Fiinta infinita a fost insultata infinit de neascultarea lui Adam. El a hotarât ca vina neascultarii lui Adam s-a transmis în mod egal urmasilor lui, ca toti trebuiau condamnati la moarte pentru pacatul lui Adam, chiar daca nu ei l-au comis. Pentru occidentali, dreptatea divina opera ca o vendeta. Nu doar omul care te-a insultat trebuie sa moara, ci întreaga familie. Si mai tragic pentru om, pâna la pierderea oricarei sperante, era faptul ca nici un om, nici macar întreaga omenire nu putea satisface demnitatea jignita a lui Dumnezeu, chiar daca toti oamenii ar fi fost jertfiti. Demnitatea lui putea fi salvata doar daca cineva de o egala demnitate ar fi fost pedepsit. Pentru a salva atât demnitatea lui Dumnezeu, cât si omenirea, nu a existat o alta solutie decât întruparea Fiului Sau, asa încât un om de o demnitate divina sa fie jertfit pentru a salva onoarea lui Dumnezeu.

IV

Aceasta conceptie pagâna a dreptatii lui Dumnezeu care cere o jertfa infinita pentru a fi satisfacuta Îl face în mod clar pe Dumnezeu dusmanul nostru si cauza tuturor nenorocirilor. Mai mult decât atât, este o dreptate care nu este cu adevarat dreapta, pentru ca cere satisfacerea de la persoane care nu sunt responsabile de pacatele stramosilor lor. Cu alte cuvinte, ceea ce occidentalii numesc dreptate ar trebui de fapt numit resentiment sau razbunare de cea mai joasa speta. Chiar si dragostea si jertfa lui Hristos îsi pierde semnificatia în aceasta conceptie schizofrenica despre Dumnezeu care-L ucide pe Dumnezeu în scopul satisfacerii asa-numitei dreptati a lui Dumnezeu.

Are aceasta conceptie a dreptatii ceva de-a face cu dreptatea pe care Dumnezeu ne-a relevat-o? Care este sensul expresiei “dreptatea lui Dumnezeu” în Vechiul si Noul Testament?

Probabil începutul interpretarii gresite a dreptatii lui Dumnezeu a fost traducerea cuvântului grecesc dikaiosune. Nu ca ar fi o traducere gresita, ci pentru ca fiind un cuvânt preluat din civilizatia greaca pagâna si umanista, era încarcat cu semnificatii care puteau duce usor la greseli.

În primul rând, dikaiosune pare a se referi la o distributie echitabila. Din aceasta cauza, este reprezentata printr-o balanta. Cei buni sunt rasplatiti si cei rai sunt pedepsiti de societatea umana într-un mod echitabil. Aceasta este justitia omeneasca, cea care se împlineste în tribunal.

Aceasta este oare si dreptatea lui Dumnezeu?

Cuvântul dikaiosune este traducerea cuvântului evreiesc tsedakav, care înseamna “energia divina care împlineste mântuirea omului”. Este paralel si aproape sinonim cu un al cuvânt evreiesc, hesed, care înseamna “mila”, “îndurare”, “dragoste” sau cu un alt cuvânt, emeth, care înseamna “fidelitate” sau “adevar”. Dupa cum vedeti, aceste cuvinte dau o cu totul alta dimensiune notiunii biblice de dreptate. Acesta este întelesul dat de Biserica dreptatii lui Dumnezeu. În felul acesta au înteles-o Parintii Bisericii. “Cum Îl poti numi pe Dumnezeu drept”, scrie Isac Sirul, “când citesti pasajul cu lucratorii din vie? ”. “Cum poate un om sa-L numeasca pe Dumnezeu drept”, continua Sf. Isac, “când citeste pasajul despre fiul risipitor, care si-a risipit averea într-o viata destrabalata, dar pentru pocainta aratata, tatal a alergat la el si I-a cazut la piept si I-a dat putere peste toata averea lui? Chiar Fiul Sau ne-a spus aceste pilde ca sa credem si ca ele sa marturiseasca despre El. Unde este dreptatea lui Dumnezeu, daca pe când noi eram înca pacatosi, Hristos a murit pentru noi!”

Vedem deci ca Dumnezeu nu este drept în întelesul omenesc al cuvântului, ci dreptatea Lui înseamna bunatatea si dragostea Lui, care sunt date într-un fel nedrept, adica Dumnezeu da întotdeauna fara a lua nimic înapoi, si da unora ca noi care nu meritam sa primim. De acea Sf. Isac ne învata “sa nu numim pe Dumnezeu drept, caci dreptatea Lui ne se manifesta în ceea ce te priveste. Daca David îl numeste drept, Fiul Lui ne-a aratat ca El este bun si îndurator. ”

Dumnezeu este bun, iubitor si îndurator cu cei care-L nesocotesc sau nu Îl asculta. El nu întoarce rau pentru rau si nu se razbuna. Pedepsele lui sunt metode de corectare în dragoste, atunci când ceva poate fi corectat în viata aceasta. Ele nu se întind la întreaga vesnicie. El a facut totul bun. Fiarele salbatice recunosc ca stapân pe crestinul care prin umilinta a câstigat asemanarea cu Dumnezeu. Ele se apropie de el nu cu teama ci cu bucurie, în ascultare si dragoste; animalele lipsite de ratiune stiu ca Stapânul si Dumnezeul lor nu este rau si razbunator, ci plin de dragoste, El ne-a ajutat si scapat atunci când am cazut. Raul vesnic nu are nimic de-a face cu Dumnezeu, ci provine din vointa libera a fapturilor Lui, pe care El o respecta.

Moartea nu ne-a fost data de Dumnezeu, ci am cazut în ea prin revolta. Dumnezeu este Viata si Viata este Dumnezeu. Revoltându-ne împotriva Lui, am închis portile înainte harului Sau datator de viata. “Departându-se de viata,” scrie Sf. Vasile cel Mare, “el s-a apropiat de moarte. Caci Dumnezeu este viata si îndepartarea de viata înseamna moarte… Dumnezeu nu a creat moartea,” continua Sf. Vasile, “ci noi însine ne-am adus-o… Dar El nu a împiedicat-o, pentru a nu face vesnica infirmitatea noastra.” Cum spune Sf. Ireneu, “Despartirea de Dumnezeu este moarte, despartirea de lumina este întuneric… si nu lumina este aceea care da pedeapsa întunericului.”

“Moartea,” scrie Sf. Maxim Marturisitorul, “este în principiu o despartire de Dumnezeu, din care urmeaza în mod necesar o moarte a trupului. Viata este Cel care a spus, Eu sunt Viata.”

De ce moartea a venit peste întreaga omenire? De ce cei care nu au pacatuit cu Adam au murit asemenea lui Adam? Iata raspunsul dat de Sf. Anastasie Sinaitul: “Noi am devenit mostenitorii blestemului lui Adam. Nu am fost pedepsiti ca si cum am fi pacatuit împreuna cu el; dar, deoarece Adam a devenit muritor, el a transmis pacatul urmasilor sai. Am devenit muritori pentru ca ne-am nascut dintr-un muritor. “

Sf. Grigore Palama scrie, “[Dumnezeu] nu i-a spus lui Adam: Întoarce-te de unde ai venit, ci: Pamânt esti si în pamânt te vei întoarce… El nu a spus <În ziua în care vei mânca, sa mori!>, ci <în ziua în care vei mânca, cu siguranta vei muri>. Dupa ce omul a pacatuit, El nu a spus: <Întoarce-te în pamânt >, ci, , în felul acesta avertizând, îngaduind si ne-oprind ceea ce avea sa se întâmple. ” Vedem deci ca moartea nu a venit la porunca lui Dumnezeu, ci ca o consecinta a faptului ca Adam a întrerupt relatia cu sursa Vietii, prin neascultarea lui; si Dumnezeu, în bunatatea Lui, nu a facut decât sa-l avertizeze.

“Pomul cunostintei” scrie Teofil din Antiohia, “era bun, si rodul lui era bun. Caci nu pomul era acela care avea moartea în el, cum cred unii, caci în rodul lui nu era altceva decât cunostinta, care este buna când este bine folosita.” Parintii ne învata ca interdictia de a gusta din pomul cunostintei nu era absoluta, ci temporara. Adam era un prunc din punct de vedere spiritual. Nu orice mâncare este buna pentru prunci. Unele mâncaruri pot chiar sa-i ucida, cu toate ca ele sunt sanatoase pentru adulti. Pomul cunostintei a fost plantat de Dumnezeu pentru om. Era bun si hranitor, dar oferea o hrana tare, în timp ce Adam nu putea digera decât lapte.

V

Deci în limbajul Sfintei Scripturi, “drept” înseamna bun si iubitor. Vorbim uneori de oamenii drepti ai Noului Testament. Aceasta nu înseamna ca ei erau buni judecatori, ci ca erau buni si iubitori de Dumnezeu. Atunci când spunem ca Dumnezeu este drept, nu întelegem prin aceasta ca El este un judecator Care stie sa-i pedepseasca pe oameni dupa gravitatea crimelor, ci dimpotriva, întelegem ca El este bun si iubitor, ca iarta faradelegile si neascultarile, ca vrea sa ne mântuiasca cu orice pret si ca nu întoarce raul pentru rau. În primul volum al Filocaliei exista un extraordinar text al Sf. Antonie, pe care as dori sa vi-l citez:

“Dumnezeu este bun, nepatimitor si neschimbator. Dar cineva care crede Dumnezeu nu se schimba, se poate totusi mira cum se poate ca Dumnezeu sa se bucure pentru cei buni, sa arate mila celor care-L cinstesc, sa-i paraseasca pe cei rai si sa fie mâniat pe pacatosi. La aceasta trebuie raspuns ca Dumnezeu nici nu se bucura, nici nu se mânie, caci acestea sunt pasiuni omenesti; nici nu se lasa înduplecat de darurile celor care-L cinstesc, caci aceasta ar însemna ca este influentat de placeri. Nu este corect sa spunem ca El simte placere sau neplacere fata de conditia umana. El este bun, binecuvânteaza pe oameni si nu face nici un rau, ramânând acelasi întotdeauna. Pe de alta parte, noi oamenii, ne unim cu El daca ramânem buni, asemanându-ne cu El, dar ne despartim de El daca devenim rai, pierzând asemanarea cu El. În sfintenie ne lipim de El; prin rautate, Îl facem dusmanul nostru. El nu se mânie pe noi într-un mod arbitrar, ci pacatele noastre sunt acelea care împiedica lumina Lui sa straluceasca peste noi si ne expun demonilor care ne chinuiesc. Daca prin rugaciune si acte de mila ne eliberam din pacat, aceasta nu înseamna ca L-am convins pe Dumnezeu si L-am facut sa se schimbe, ci ca prin actele noastre si prin întoarcerea noastra catre Divinitate ne-am vindecat de rautate si ne putem din nou bucura de relatia cu El. A spune deci ca Dumnezeu îi paraseste pe cei rai este ca si cum am spune ca soarele îi paraseste pe cei orbi.” (Capitolul 150).

VI

Vedeti acum, sper, cum a fost Dumnezeu calomniat de teologia occidentala. Augustin, Anselm, Tomas Aquinas si discipolii lor au contribuit la aceasta calomnie “teologica”. Ei au pus bazele teologiei occidentale, Papiste sau Protestante. Sigur ca acesti teologi nu spun în mod direct si clar ca Dumnezeu este rau, ci Îl considera înlantuit de o forta superioara, de o Necesitate aspra si neînduratoare, ca acea care domnea peste zeii pagâni. Aceasta Necesitate Îl obliga sa întoarca rau pentru rau si nu-I îngaduie sa ierte si sa uite raul care I se face, decât daca primeste o infinita satisfactie.

Ajungem astfel la marea întrebare cu privire la influenta pagâna în crestinism.

Mentalitatea pagâna a fost sursa tuturor ereziilor. Ea era puternica în Rasarit, deoarece Rasaritul era la întretaierea tuturor curentelor filozofice si religioase. Dar, asa cum citim în Noul Testament, acolo “unde s-a înmultit pacatul, harul s-a înmultit si mai mult.” Când ereziile au înflorit, a înflorit si Ortodoxia, si desi a fost persecutata de mai marii vremii, a supravietuit întotdeauna biruitoare. Dar în Vest, mentalitatea pagâna a patruns într-un mod ascuns, fara a lua forma unei erezii, prin textele latine ale lui Augustin, episcopul de Hippo. Sf. Ioan Casian care a trait în Vest, a înteles otrava din învataturile lui Augustin, si a luptat împotriva ei. Dar faptul ca scrierile lui Augustin erau în latina si extrem de lungi a pus o piedica în studierea lor de catre Parintii Bisericii, asa ca nu au fost niciodata respinse, asemenea scrierilor lui Origen. Aceasta le-a permis sa exercite o influenta puternica asupra gândirii si teologiei occidentale. În Vest, treptat cunoasterea limbii greci s-a pierdut, si scrierile lui Augustin au ramas singurele scrieri vechi care puteau fi întelese. Vestul a primit astfel ca învatatura crestina ceea ce de fapt era o influenta pagâna. Evolutiile cezaro-papiste din Roma nu au îngaduit o reactie sanatoasa la aceste învataturi, asa ca Vestul a fost coplesit de o gândire umanista si pagâna.

Avem deci de o parte Rasaritul, care vorbind si scriind în greceste a ramas în mod esential Noul Israel, cu o gândire evreiasca si traditii sfinte, si pe de alta parte Apusul, care uitând limba greaca si fiind rupt de Rasarit, a mostenit gândirea si mentalitatea pagâna a grecilor din care a format o învatatura crestina modificata.

De fapt, opozitia dintre Ortodoxie si crestinismul apusean nu este decât o continuare a opozitiei dintre Israel si lume greaca. Nu trebuie sa uitam ca Parintii Bisericii se considerau urmasi spirituali ai lui Avram, ca Biserica se considera Noul Israel, si ca popoarele ortodoxe, grecii, rusii, bulgarii, sârbii sau românii se vedeau pe ei însisi, asemenea lui Natanael, ca adevarati israeliti, poporul lui Dumnezeu. În timp ce aceasta era constiinta crestinatatii rasaritene, Apusul a devenit tot mai mult copilul Greciei si Romei pagâne si umaniste.

VII

Care au fost principalele caracteristici ale aceste diferente dintre Israel si pagânism? Va atrag atentia la aceasta chestiune importanta. Israel ul credea în Dumnezeu. Pagânismul credea în creatie. Cu alte cuvinte, pagânismul zeifica creatia. Pentru pagâni, Dumnezeu si creatia erau acelasi lucru. Dumnezeu era impersonal, personificat printr-o multitudine de zei.

Israelul (ne referim la adevaratul Israel, la fii spirituali ai lui Avram, cei care au credinta data de Dumnezeu poporului Sau ales, nu la cei care au abandonat aceasta credinta. Adevaratii fii ai lui Avram constituie Biserica lui Hristos, si nu urmasii firesti, rasa iudee), Israelul stie ca Dumnezeu si creatia sunt doua moduri radical diferite de existenta. Dumnezeu este auto-existent, personal, vesnic, nemuritor, Viata si sursa a vietii, Existenta si sursa a existentei; Dumnezeu este singura Existenta adevarata.

Creatia, dimpotriva, nu are auto-existenta, ci este total dependenta de voia lui Dumnezeu. Ea exista doar atât timp cât El vrea sa existe. Nu este vesnica. Nu are existenta în ea însasi. Era un desavârsit nimic. A fost creata din nimic. Nu are în ea forta de a exista, ci este tinuta de Energia lui Dumnezeu. Daca aceasta Energie se retrage, creatia cu toate fiintele ei create, intelectuale sau ne-intelectuale, rationale sau irationale dispar în ne-existenta. Stim ca dragostea lui Dumnezeu pentru creatia Lui este vesnica. De la El stim ca nu ne va lasa sa cadem în ne-existenta din care ne-a chemat la existenta. Aceasta este speranta noastra si Dumnezeu este credincios fagaduintelor Lui. Noi, fiintele create, îngeri si oameni vom trai vesnic, nu pentru ca avem în noi însine puterea vesniciei, ci pentru ca aceasta este voia lui Dumnezeu Care ne iubeste. Prin noi însine nu suntem nimic. Nu avem nici cea mai mica putere de viata si existenta în natura noastra; ceea ce avem vine în întregime de la Dumnezeu; nimic nu este al nostru. Suntem pulberea pamântului, si când uitam aceasta, Dumnezeu în mila Sa îngaduie sa ne reîntoarcem la aceasta, ca sa ramânem umili si sa cunoastem în mod precis de unde am venit. “Dumnezeu” scrie Sfântul Ioan Damaschinul în alta parte, “poate face tot ce vrea, desi nu vrea tot ce poate face, caci El poate distruge creatia, dar nu o va face.” În Marele Euchologion (Venetia, 1862), o carte liturgica fundamentala a Bisericii, citim:

“O Dumnezeule mare si atotputernic, Tu care singurul ai nemurirea” (Rugaciunea a 7-a de Vecernie)

“Tu Care singur esti prin natura datator de viata … singurul nemuritor” (Oda 5, Canonul de înmormântare pentru mireni, p. 410)

“Tu esti singurul nemuritor” (p. 410)

“Singurul nemuritor prin natura dumnezeiasca” (Oda 1, Canonul de înmormântare pentru mireni, p. 471)

Aceasta este credinta lui Israel.

Care este învatatura pagâna? Pagânismul este consecinta pierderii contactului cu Dumnezeu. Multimea pacatelor omenirii I-a facut pe oameni incapabili de a primi lumina divina si de a se uni cu Dumnezeul cel Viu. Consecinta a fost considerarea creatiei ca ceva divin, pentru ca o vedeau zilnic înaintea lor.

Pagânismul considera creatia ca fiind auto-existenta si vesnica, ceva care a existat dintotdeauna si va exista întotdeauna. În pagânism, zeii sunt parte a creatiei. Ei nu au creat-o din nimic, ci doar au format materia existenta. Materia poate lua diferite forme. Formele apar în existenta si dispar, dar materia este vesnica. Îngerii, demonii si sufletele oamenilor sunt adevaratii zei. Vesnici prin natura, ca si materia însasi, ei sunt totusi deasupra materiei. Ei pot lua diferite forme materiale într-o succesiune de existente materiale, dar ramân în mod esential spirite.

Pagânismul are deci doua trasaturi fundamentale: (1) Atribuirea caracteristicilor dumnezeiesti întregii creatii, adica vesnicia, nemurirea, auto-existenta. (2) O distinctie între material si spiritual si un antagonism între cele doua, ca între ceva superior si ceva inferior. Pagânismul si umanismul sunt unul si acelasi lucru. În pagânism, omul este zeu pentru ca este prin natura vesnic. De aceea pagânismul este întotdeauna mândru si narcisist. Este o auto-adorare. În Grecia antica, zeii aveau trasaturi omenesti. Religia greaca era o adorare pagâna a omului. Sufletul omului era considerat vesnic, nemuritor prin însasi natura lui.

Vedem deci cum în pagânism diavolul a reusit sa creeze o credinta universala ca oamenii sunt zei si prin urmare nu au nevoie de Dumnezeu. Aceasta este cauza pentru care în Grecia antica trufia era o virtute si umilinta de neconceput. În lucrarea sa Etica, Aristotel scrie urmatoarele: “A nu urî jignirea este semnul omului josnic si a sclavului.” Omul care a fost convins de diavolul sa creada în eroarea ca sufletul lui este vesnic prin natura lui nu poate fi umil si nu poate crede cu adevarat în Dumnezeu, pentru ca nu are nevoie de Dumnezeu, fiind el însusi zeu.

Din aceasta cauza, de la început Parintii Bisericii, întelegând pericolul acestei erori stupide, I-au avertizat pe crestini ca, asa cum scrie Sfântul Ireneu, “Învatatura dupa care sufletul omenesc este prin natura sa vesnic este de la diavolul” (Dovada învataturii apostolice, 111, 20.1). Aceeasi avertizare o gasim la Sf. Iustin (Dialog cu Tipho 6.1-2), la Teofil din Antiohia (Catre Autolycus 2.97), la Titian (Catre greci 13), etc.

Sfântul Iustin explica ateismul fundamental care exista în credinta despre nemurirea si vesnicia naturala a sufletului. El scrie: “Exista altii care, presupunând ca sufletul este nemuritor si imaterial, cred ca, desi au facut raul, nu vor suferi nici o pedeapsa (caci ceea ce e imaterial este si insensibil), si ca sufletul, ca o consecinta a nemuririi lui nu are nevoie de nimic de la Dumnezeu” (Dialog cu Tipho 1).

Pagânismul este ignoranta cu privire la adevaratul Dumnezeu, o credinta gresita ca de fapt creatia Lui este divina, este un zeu. Dar acest zeu, Natura, este impersonal, o forta oarba, deasupra oricarui zeu personal, si este numit Necesitate. De fapt, aceasta necesitate este proiectarea ratiunii umane, ca o necesitate matematica ce guverneaza lumea, este o proiectare a rationalismului asupra naturii. Aceasta Necesitate rationalista este adevaratul zeu suprem si orb al pagânilor. Zeii pagâni sunt parte a lumii, si sunt nemuritori datorita nemuririi naturii, care este esenta lor. În aceasta mentalitate pagâna, omul este si el zeu asemenea celorlalti, pentru ca pentru pagâni omul adevarat este sufletul sau, si ei cred ca acest suflet este nemuritor în el însusi, fiind parte din esenta universului, care este nemuritoare în ea însasi si auto-existenta. De aceea omul este dumnezeu si masura tuturor lucrurilor.

Dar zeii nu sunt liberi. Ei sunt condusi de Necesitate, care este impersonala.

VIII

Acest fel de gândire pagân a fost amestecat cu învatatura crestina prin diferite erezii. Aceasta s-a întâmplat si în Apus. Oamenii au început sa distinga nu între Dumnezeu si creatia Lui, ci între duh si materie. Au început sa gândeasca la sufletul omenesc ca la ceva nemuritor în el însusi si sa conceapa conditia omului dupa moarte nu ca o adormire în mâinile lui Dumnezeu, ci ca o viata reala a omului careia învierea din morti nu are nimic de adaugat. Chiar si nevoia învierii era îndoielnica. Sarbatoarea Învierii Domnului, care este culminarea toturor sarbatorilor din Ortodoxie a început sa cada pe locul al doilea, pentru ca importanta ei era la fel de neînteleasa crestinilor apuseni ca si atenienilor care au ascultat predica Apostolului Pavel.

Dar, si mai important pentru subiectul nostru, ei au început sa-L conceapa pe Dumnezeu ca subiect al Necesitatii, al acelei Necesitati care nu era altceva decât logica umana. Ei L-au declarat incapabil de a veni în contact cu fiintele inferioare, ca cele umane, pentru ca notiunile lor filozofice rationaliste nu permiteau asa ceva. Aceasta credinta a stat la baza disputei hesicaste; ea a început cu Augustin, care a învatat ca nu Dumnezeu a fost Cel care a vorbit cu Moise, ci un înger.

În acest context al Necesitatii de care asculta chiar si zeii, începem sa întelegem conceptul apusean al dreptatii lui Dumnezeu. Pentru Dumnezeu este necesar sa pedepseasca neascultarea omeneasca. El nu poate ierta; o Necesitate superioara cere razbunare. Chiar daca Dumnezeu ar fi bun si iubitor, nu I se îngaduie sa actioneze în dragoste. El este obligat sa actioneze în mod contrar iubirii Lui; singurul lucru pe care-l putea face, ca sa salveze omenirea, era sa pedepseasca pe Fiul Lui în locul oamenilor, si prin aceasta sa satisfaca Necesitatea.

IX

Acesta a fost triumful elenismului în crestinism. Ca elenist, Origen a ajuns la aceleasi concluzii. Dumnezeu era judecator prin necesitate. El era obligat sa pedepseasca, sa razbune, sa-i trimita pe oameni în iad. Iadul era o creatie a lui Dumnezeu. Satisfacerea dreptatii era o necesitate, careia Dumnezeu trebuia sa i se supuna. Nu i se îngaduia sa ierte. Exista o forta superioara, o Necesitate care nu-I permitea sa iubeasca neconditionat.

Origen era totusi crestin si stia ca Dumnezeu este plin de dragoste. Cum poti recunoaste un Dumnezeu iubitor care sa-i tina pe oameni într-un chin vesnic? Daca Dumnezeu este cauza iadului, atunci în mod necesar acesta trebuie sa aibe un sfârsit, altfel Dumnezeu nu ar fi bun si iubitor. Aceasta conceptie despre Dumnezeu ca instrument al unei forte superioare si impersonale numita Necesitate duce în mod logic la doctrina despre apokatastasis, “refacerea tuturor lucrurilor si distrugerea iadului”, caci altfel ar trebui sa admitem ca Dumnezeu este crud.

Mentalitatea pagâna nu putea concepe ca de fapt cauza iadului ne este Dumnezeu, ci fapturile lui logice. Daca Dumnezeu nu este liber, fiind condus de Necesitate, cum ar putea fi fapturile Lui libere? Dumnezeu nu putea darui ceva ce El Însusi nu poseda. Mai mult decât atât, mentalitatea pagâna nu putea concepe o dragoste dezinteresata. Dar libertatea este cel mai mare dar pe care Dumnezeu îl da unei creaturi, pentru ca aceasta face creatura rationala asemanatoare cu Dumnezeu. Acest dar era de neconceput pentru pagâni. Ei nu-si puteau imagina o creatura care sa spuna NU lui Dumnezeu. Creaturile nu I-ar fi putut spune NU unui Creator Atotputernic. Prin urmare, daca Dumnezeu a dat oamenilor harul Sau, oamenii nu-l puteau respinge. Altfel Dumnezeu nu putea fi atotputernic. Acceptând ca El este atotputernic, harul Sau trebuia sa fie irezistibil. Oamenii nu l-ar fi putut respinge. Aceasta însemna ca aceia care sunt lipsiti de harul lui Dumnezeu sunt în aceasta stare deoarece Dumnezeu nu le-a dat harul. Deci pierderea harului lui Dumnezeu, o pierdere vesnica, o moarte spirituala, cu alte cuvinte iadul, este o realitate total dependenta de Dumnezeu. El este Acela care pedepseste pe unii oameni, lipsindu-i de harul Sau, nelasându-i sa straluceasca peste ei. Dumnezeu este deci cauza vesnicei mortii duhovnicesti a celor urgisiti. Moartea vesnica este un act al lui Dumnezeu, un act al dreptatii Lui, un act de necesitate sau cruzime. Origen a concluzionat ca, pentru a ramâne crestini, pentru a putea continua sa credem ca Dumnezeu este bun, trebuie sa credem ca iadul nu este vesnic, ci va avea un sfârsit, în ciuda a tot ce este scris în Sfânta Scriptura si a ceea ce crede Biserica. Aceasta este concluzia fatala, perfect logica. Daca Dumnezeu este cauza iadului, iadul trebuie sa aibe un sfârsit, altfel Dumnezeu este un Dumnezeu crud. Origen si toti rationalistii asemeni lui nu a putut întelege ca acceptarea sau respingerea harului lui Dumnezeu depinde în întregime de fapturile rationale; ca Dumnezeu, asemenea soarelui, nu înceteaza sa straluceasca peste cei buni si peste cei rai; ca de fapt creaturile rationale sunt libere sa accepte sau sa respinga acest har si aceasta dragoste; si ca Dumnezeu, în dragostea lui adevarata nu îsi forteaza creaturile sa-L accepte, ci respecta în mod absolut decizia lor libera. El nu-Si retrage harul si dragostea, ci atitudinea fapturilor Lui rationale fata de aceasta dragoste este diferenta dintre paradis si iad. Cei care-L iubesc pe Dumnezeu sunt fericiti cu El, iar cei care-L urasc sunt chinuiti sa traiasca în prezenta Lui, atunci când nu mai au un loc în care sa scape de omniprezenta dragostei Lui.

Raiul si iadul depind de felul în care acceptam dragostea lui Dumnezeu. Întoarcem oare dragoste la dragostea Lui, sau îi raspundem cu ura? Aceasta este diferenta cruciala. Ea depinde în întregime de noi, de libertatea noastra, de alegerea libera din adâncul nostru, de atitudinea noastra complet libera care nu este influentata de conditii exterioare sau de factori interiori ai naturii noastre materiale sau psihice, pentru ca nu este un act exterior ci o atitudine interioara care vine din adâncul inimii. Ea ne conditioneaza nu pacatele, ci felul în care gândim despre ele, cum se vede clar în cazul vamesului si al fariseului sau a celor doi tâlhari rastigniti cu Hristos. Aceasta libertate, aceasta alegere, aceasta atitudine interioara fata de Creator se afla în centrul personalitatii noastre vesnice, este trasatura noastra cea mai profunda care ne face sa fim ceea ce suntem, este fata noastra vesnica – stralucitoare sau întunecata, plina de iubire sau de ura.

Nu, fratii mei, din nefericire iadul si raiul nu depind de Dumnezeu. Daca ar fi depins de El, nu am fi avut de ce sa ne fie teama. Nu avem nimic de temut din partea Iubirii. Dar ele nu depind de Dumnezeu, ci depind în întregime de noi, si aceasta este întreaga tragedie. Dumnezeu vrea sa fim imaginea lui, liberi pentru vesnicie. El ne respecta în mod absolut. Aceasta este dragostea. Fara respect, nu putem vorbi de dragoste. Suntem oameni pentru suntem liberi. Daca nu am fi liberi, am fi doar animale inteligente, nu oameni. Dumnezeu nu îsi retrage niciodata acest dar al libertatii care ne face sa fim ceea ce suntem. Aceasta înseamna ca vom fi întotdeauna ceea ce vrem sa fim, prieteni sau dusmani ai lui Dumnezeu, si ca nu ne schimbam în adâncul fiintei noastre. În aceasta viata, trecem prin schimbari profunde sau superficiale, în caracterul nostru, în credintele noastre, dar toate aceste schimbari nu sunt decât expresii ale eului nostru adânc. Acest eu adânc este vesnic, în toata plinatatea cuvântului. De aceea iadul si raiul sunt vesnice. Nu exista o schimbare a ceea ce suntem. Trasaturile noastre temporare si istoria vietii noastre depind de multe lucruri superficiale, care dispar la moarte, dar personalitatea noastra reala nu este superficiala si nu depinde de lucruri schimbatoare sau trecatoare. Este eul nostru real. Ramâne cu noi si atunci când dormim în mormânt si va fi fata noastra reala la înviere. Este vesnic.

XI

Sfântul Ioan Scararul scrie undeva ca “înainte sa cadem, demonii ne spun ca Dumnezeu este prietenul nostru; dar dupa ce cadem ne spun ca El este neîndurator”. Aceasta este minciuna vicleana a diavolului: sa ne convinga ca orice rana din viata noastra este cauzata de Dumnezeu; ca Dumnezeu este acela care ne iarta sau ne pedepseste. Dorind sa ne împinga la pacat ca pe urma sa pierdem orice speranta de a ne elibera de el, ni-L prezinta pe Dumnezeu uneori iertând pacatele, uneori neîndurator. Cei mai multi crestini, chiar si cei ortodocsi, au cazut în aceasta capcana. Ei Îl considera pe Dumnezeu responsabil de iertarea sau pedepsirea noastra. Aceasta, fratii mei, este o teribila minciuna, care-i face pe multi sa piarda viata vesnica, cel mai adesea pentru ca gândind la dragostea lui Dumnezeu, se conving pe ei însisi ca Dumnezeu în dragostea Lui îi va ierta. Dumnezeu iubeste întotdeauna, iarta întotdeauna, este întotdeauna prietenul omului. Dar cel care nu iarta niciodata, care nu este niciodata prietenul omului este pacatul, pe care nu-l vedem cum ar trebui. Pacatul ne distruge sufletul independent de dragostea lui Dumnezeu, pentru ca pacatul este exact calea care se îndeparteaza de Dumnezeu, zidul care ne desparte de El, caci pacatul ne distruge ochii spirituali ca sa nu vedem lumina Lui. Demonii vor sa ne faca sa gândim despre mântuirea noastra sau despre moartea vesnica în termeni juridici. Ei vor sa ne faca sa credem ca mântuirea sau moartea vesnica tin de decizia lui Dumnezeu. Nu, fratii mei, trebuie sa ne trezim, pentru a nu fi pierduti. Mântuirea sau moartea vesnica nu tin de hotarârea lui Dumnezeu, ci de tin de hotarârea noastra, de vointa noastra libera pe care Dumnezeu o respecta în mod absolut. Sa nu ne amagim singuri cu aceasta încredere în dragostea lui Dumnezeu. Pericolul nu vine de la Dumnezeu, ci de la noi însine.

XII

Multi vor spune, “Nu vorbeste oare Sfânta Scriptura adesea despre mânia lui Dumnezeu? Nu spune oare chiar Dumnezeu ca ne pedepseste sau ca ne iarta? Nu este oare scris ca-i va rasplati pe cei care-L cauta (Evrei 11:7)? Nu spune El oare ca razbunarea este a Lui si ca El va rasplati pentru raul care ni se face? Nu este oare scris ca este un lucru groaznic sa cazi în mâinile Dumnezeului Celui viu?”

În discursul sau intitulat “Dumnezeu nu este cauza raului”, Sfântul Vasile cel Mare scrie urmatoarele: “Dar cineva poate întreba, daca Dumnezeu este responsabil pentru rau, de ce este scris în cartea lui Isaia, ? (Isaia 45:7)” Si, din nou, (Mihea 1:12). Si (Amos 3:6). Sau, în marea oda a lui Moise, < Vedeti, vedeti, dar, ca Eu sunt si nu este alt Dumnezeu afara de Mine: Eu omor si înviez, Eu ranesc si tamaduiesc si nimeni nu poate scapa din mâna Mea!> (Deuteronom 32:39). Dar nici una dintre aceste citate nu arunca vreo îndoiala asupra lui Dumnezeu ca fiind cauza si creator al raului pentru cel care întelege semnificatia mai adânca a Scripturii. Într-adevar, Cel ce spune, “Eu întocmesc lumina si întunericul” se arata pe Sine Creator al Universului, nu creator al raului, iar “El lasa cale rastristei” înseamna ca El controleaza lumea si o îmbunatateste, ca oamenii sa se lase de rau si sa se lipeasca de bine.

Asa cum scrie Sfântul Isac Sirul, “Adesea în Scriptura se spun lucruri si se folosesc cuvinte nu într-un sens literal… si doar cei care au o minte spirituala le pot pricepe” (Omilia 82, p.317).

Sfântul Vasile în acelasi discurs 36 da o explicatie a acestor expresii din Sfânta Scriptura: “Pentru ca teama îi îndreapta pe oameni” – aceasta fiind adevarat nu doar pentru cei simplii, ci pentru noi toti. Dupa cadere avem nevoie de teama ca sa facem ce este folositor si bun pentru noi însine si pentru altii. Ca sa întelegem Scriptura, spun Parintii, trebuie sa avem în vedere ca telul este acela de a ne mântui si de a ne aduce treptat la întelegerea Dumnezeului Creator si a starii noastre cazute.

Aceeasi Scriptura ne explica în alte locuri într-un mod si mai clar care este cauza raului. În Ieremia 2:17,19, citim: “Oare nu ti-ai pricinuit tu singur aceasta, parasind pe Domnul Dumnezeul tau, când te povatuia? … Lepadarea ta de credinta te va pedepsi si rautatea ta te va mustra. Întelege si vezi cât e de rau si de amar de a parasi pe Domnul Dumnezeul tau si de a nu mai avea nici o teama de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor. ”

Sfânta Scriptura vorbeste pe limba noastra, limba pe care o întelegem în starea noastra cazuta. Cum spune Sfântul Grigore Teologul, “Dupa întelegerea noastra am dat nume atributelor lui Dumnezeu dupa propriile noastre atribute.” Sfântul Ioan Damaschinul explica mai departe ca “afirmatia ca Dumnezeu are un trup este simbolica… ea contine un înteles ascuns, care prin asemanari din propria noastra natura ne învata lucruri care o depasesc”.

XIII

Exista totusi pedepse impuse de catre Dumnezeu, sau mai degraba nenorociri aduse de diavol si îngaduite de Dumnezeu. Dar acestea sunt ceea ce am putea numi pedepse pedagogice. Ele au ca scop corectarea noastra în aceasta viata, sau corectarea altora care pot învata din exemplu nostru prin teama. Exista si pedepse care nu au scopul de a corecta pe nimeni, ci doar de a pune capat unui rau prin distrugerea acelora care îl propaga, ca pamântul sa fie salvat de coruptie si distrugere totala; acesta a fost cazul potopului de pe vremea lui Noe sau al distrugerii Sodomei.

Toate aceste pedepse opereaza si îsi au scopul limitat la starea de stricaciune; ele nu se extind dincolo de aceasta stare. Scopul lor este sa îndrepte ce poate fi îndreptat, sa schimbe lucrurile în mai bine, atâta timp cât ele pot fi schimbate în aceasta lume schimbatoare. Dupa Învierea generala, schimbare nu se va mai putea face. Vesnicia si nestricaciunea sunt starea lucrurilor neschimbacioase; Atunci nu se vor mai petrece nici o alternanta, ci doar dezvoltare în starea aleasa de personalitati libere; dezvoltare vesnica si infinita, dar nu schimbare, nu alterare a directiei, nu întoarcere. Lumea pe care o vedem în jur se schimba pentru ca este coruptibila. Noul Cer si Pamânt vesnic pe care Dumnezeu ni le aduce în a Doua Venire sunt incoruptibile, adica neschimbatoare. În Noua Lume nu mai poate exista îndreptare si de aceea pedepsele pedagogice nu-si mai au rostul. Orice pedeapsa de la Dumnezeu în aceasta Lume Noua a Învierii ar fi doar acte de razbunare, nepotrivite si motivate de ura, fara o intentie sau un scop bun. Daca consideram iadul ca o pedeapsa de la Dumnezeu, trebuie sa admitem ca este o pedeapsa care are sens doar daca El este nespus de razbunator. Asa cum spune Sfântul Isac Sirul: “Cel care aplica pedepse pedagogice pentru vindecare, pedepseste cu dragoste, dar cel care cauta razbunare este lipsit de dragoste. Dumnezeu pedepseste cu dragoste, nu ca sa Se apere – departe de noi a crede asa ceva – ci ca sa-Si vindece imaginea Lui, si nu tine mânia. Aceasta dragoste este dreapta si nu se schimba. Un om drept si întelept este ca si Dumnezeu pentru ca nu pedepseste pe altul din razbunare, ci pentru ca sa-l îndrepte sau pentru ca altii sa se teama” (Omilia 73).

Vedem deci ca Dumnezeu pedepseste doar în masura în care este nadejde de îndreptare. Iadul nu este o pedeapsa a lui Dumnezeu, ci o auto-condamnare. Cum spune Sfântul Vasile cel Mare, “Chinurile iadului nu-L au pe Dumnezeu drept cauza, ci pe noi însine”.

XIV

Cineva poate totusi insista ca Sfintele Scripturi vorbesc despre Dumnezeu ca Marele Judecator care-i va rasplati pe cei care-L asculta si pedepsi pe cei care nu-L asculta, în marea Zi a Judecatii (2 Timotei 4:6-8). Cum putem întelege aceasta judecata daca vrem sa patrundem nu sensul uman, ci cel divin?

Dumnezeu este Adevar si Lumina. Judecata lui Dumnezeu nu este altceva decât contactul nostru cu acestea. În Ziua Marii Judecati, orice om se va înfatisa gol înaintea acestei lumini patrunzatoare a adevarului. “Cartile” vor fi deschise. Acestea sunt inimile noastre. Inimile noastre vor fi deschise de lumina patrunzatoare a lui Dumnezeu si ceea ce este înauntru va fi aratat. Daca în aceste inimi este dragoste de Dumnezeu, ele se vor bucura vazând lumina Lui. Daca, dimpotriva, în ele se afla ura, oamenii aceia vor suferi primind în inimile lor deschise lumina pe care au detestat-o întreaga viata. Deci, ceea ce va deosebi pe un om de altul nu este hotarârea lui Dumnezeu, rasplata sau pedeapsa de la El, ci ceea ce se afla în inima, ceea ce a fost acolo în timpul întregii vieti si care acum este aratat în Ziua Judecatii. Daca în aceasta descoperire exista o rasplata sau o pedeapsa – si cu siguranta exista – acestea nu vin de la Dumnezeu, ci din dragostea sau ura din fiecare inima. Dragostea are în ea fericirea, ura are desnadejdea, amarul, durerea, rautatea, agitatia, confuzia, întunericul si toate celelalte conditii care compun iadul (1 Cor. 4:6).

Lumina adevarului, Energia lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu care se revarsa în Ziua Judecatii peste oameni ce nu mai sunt supusi coruptiei, vor fi aceleasi pentru toti oamenii. Nu va fi nici o distinctie. Diferenta va fi în cei care primesc, nu în Cel ce da. Soarele straluceste la fel peste ochi sanatosi sau bolnavi, fara nici o diferenta. Ochii sanatosi se bucura de lumina si datorita ei pot vedea frumusetile din jur. Ochii bolnavi simt durere, sufera si vor sa se ascunda de aceeasi lumina care aduce atâta bucurie celor cu ochi sanatosi.

Dar vai, nu mai exista nici o posibilitate de a se ascunde de lumina lui Dumnezeu. În aceasta viata, posibilitatea exista. În Noua Creatie a Învierii Dumnezeu va fi pretutindeni si în toate. Lumina si dragostea Lui va penetra totul. Nu va fi nici un loc ascuns de Dumnezeu, cum a fost în timpul vietii noastre stricacioase în împaratia printului acestei lumi. Împaratia diavolului va fi pradata de Învierea Generala si Dumnezeu Îsi va lua înapoi creatia. Dragostea va învalui totul cu Focul ei tainic ce va curge ca un râu din tronul lui Dumnezeu si va împrospata raiul. Dar acelasi râu al Iubirii va sufoca si arde pe cei care au ura în inimile lor.

“Dumnezeul nostru este un foc mistuitor” (Evrei 12:29). Acelasi foc ce curata aurul consuma lemnul. Metalele pretioase stralucesc în el ca soarele, zgura arde cu un foc înecacios. Amândoua sunt în acelasi foc al Iubirii. Unele stralucesc, altele devin mai întunecate. În acelasi cuptor, otelul straluceste ca soarele, în timp ce pamântul se înnegreste si se face tare ca piatra.

Diferenta este omul, nu Dumnezeu. Diferenta este produsa de alegerea libera a omului, pe care Dumnezeu o respecta în mod absolut. Judecata lui Dumnezeu este relevarea realitatii din om.

XV

Sfântul Macarius scrie, “Dupa cum împaratia întunericului si a pacatului sunt ascunse în suflet pâna în Ziua Învierii, când trupurile pacatosilor vor fi si ele acoperite cu întunericul din sufletele lor, la fel si Împaratia Luminii si Imaginea Cereasca, Iisus Hristos, lumineaza acum în mod tainic sufletul si domneste în sufletul sfintilor, ascunsa de ochii oamenilor… pâna în Ziua Învierii; dar atunci si trupul va fi acoperit cu si slavit de Lumina Domnului, care este acum în sufletul omului (din aceasta viata), ca trupul sa domneasca si el împreuna cu sufletul care acum primeste Împaratia Cerurilor, se odihneste si este luminat de lumina vesnica” (Omilia 2).

Sfântul Simeon Noul Teolog spune ca nu ce face omul conteaza în viata vesnica ci ceea ce este el, daca este asemenea lui Iisus Hristos Domnul nostru, sau daca dimpotriva este diferit de El. El spune, “În viata viitoare crestinul nu este întrebat daca a renuntat la întreaga lume pentru Hristos, daca si-a dat averea la saraci, daca a postit si a facut vegheri de noapte, daca a plâns si s-a jelit pentru pacatele lui, sau daca a facut orice alt bine în aceasta viata, ci va fi cercetat daca se aseamana cu Hristos, asa cum un fiu se aseamana tatalui sau.”

XVI

Sfântul Petru Damaschinul scrie, “Noi toti primim binecuvântarea lui Dumnezeu în mod egal. Dar unii dintre noi, primind focul lui Dumnezeu, cuvântul Lui, devenim moi ca ceara, iar altii tari ca piatra. Daca nu-L vrem, nu ne forteaza pe nici unul dintre noi, dar asemenea soarelui El îsi trimite razele sa lumineze întreg pamântul, si cel ce vrea sa-L vada Îl vede, iar cel care nu vrea nu este silit. Si nimeni nu este responsabil de lipsa luminii, decât cel care nu o vrea.

Dumnezeu a creat soarele si ochiul. Omul este liber sa primeasca sau nu lumina soarelui. Acelasi lucru este adevarat aici. Dumnezeu trimite tuturor lumina cunoasterii asemenea razei soarelui, si tot El este Cel care ne da ochiul credintei. Cel care vrea sa primeasca cunoasterea prin credinta o tine prin faptele lui, si astfel Dumnezeu îi da si mai multa vointa, cunoastere si putere.” (Filocalia, vol.3, p.8)

XVII

Cred ca de acum am ajuns la punctul întelegerii corecte a iadului vesnic si a raiului vesnic si a responsabilitatii pentru diferenta dintre ele.

În icoana Judecatii de pe Urma Îl vedem pe Domnul nostru Iisus Hristos sezând pe tron. La dreapta Lui îi vedem pe prietenii Lui, pe cei binecuvântati care au trait dupa dragostea Lui. La stânga îi vedem pe dusmanii Lui, chiar daca ei apar cuminti si respectosi. Si acolo, între cele doua parti, izvorând din tronul lui Hristos, vedem un râu de foc care vine catre noi. Ce este acest râu de foc? Este oare un instrument de tortura? Este oare puterea razbunarii care vine de la Dumnezeu ca sa-i distruga pe dusmanii Lui?

Nicidecum. Acest râu de foc este râul care “venea din Eden ca sa ude raiul” (Gen. 2:10). Este râul harului lui Dumnezeu care se revarsa de la început peste sfinti. Cu alte cuvinte, este revarsarea dragostei lui Dumnezeu peste creaturile Lui. Dragostea este foc. Oricine iubeste stie aceasta. Dumnezeu este dragoste, Dumnezeu este foc. Focul consuma pe toti aceia care nu sunt si ei foc si îi face si mai stralucitori pe aceia care sunt ei însisi foc (Evrei 12:29).

Dumnezeu S-a înfatisat de multe ori ca un foc: lui Avraam, lui Moise în tufisul care ardea, poporului Israel într-un stâlp de foc noaptea si un nor stralucitor ziua, când acoperea cortul cu slava Lui (Exod. 40:28, 32), si când a plouat cu foc pe vârful muntelui Sinai. Dumnezeu S-a descoperit ca foc pe muntele Schimbarii la Fata si când a spus ca vine sa aduca un foc pe pamânt (Luca 12:49), adica sa aduca dragostea, pentru ca, asa cum spune Sfântul Ioan Scararul, “Dragostea este sursa focului” (Pasul 30, 18).

Scriitorul grec Fotis Kontoglu spune undeva, “Credinta este foc, si da caldura inimii. Duhul Sfânt a venit peste capetele apostolilor în forma unor limbi de foc. Cei doi ucenici au spus, când Domnul li S-a aratat, Hristos compara credinta cu o lumânare care arde. Sfântul Ioan Înainte Mergatorul spunea în predicile lui ca Hristos va boteza pe oameni cu Duhul Sfânt si foc. Într-adevar, Domnul a spus, Trasatura cea mai caracteristica a credintei este caldura; de aceea se vorbeste despre sau . În acelasi fel, semnul necredintei este raceala.

“Vrei sa stii cum poti cunoaste daca un om are credinta sau necredinta? Daca simti caldura venind din el – din ochi, din cuvinte, din gesturi – atunci stii ca are credinta. Daca simti raceala venind din întreaga lui faptura, atunci stii ca nu are credinta, orice ar spune. El poate îngenunchia, se poate apleca în semn de umilinta, poate rosti fel si fel de învataturi morale cu o voce umila, dar toate acestea vor trimite spre tine o suflare rece, care te îngheata.”

Sfântul Isac Sirul spune ca “Raiul este dragostea lui Dumnezeu, în care bucuria tuturor fericirilor este cuprinsa”, si ca “pomul vietii este dragostea lui Dumnezeu” (Omilia 72).

“Nu va înselati singuri,” spune Sfântul Simeon Noul Teolog, “Dumnezeu este foc, si atunci când a venit în lume si S-a facut om a trimis un foc pe pamânt, asa cum El Însusi spune; acest foc cauta un material – intentii si predispozitii bune – pe care sa-l aprinda; în cei în care arde, devine o mare flacara, care se urca la Cer … aceasta flacara ne curata mai întâi de întinaciunea patimilor, iar apoi devine în noi hrana, bautura si bucurie, si ne face pe noi însine lumina pentru ca participam în lumina Lui” (Discursul 78).

Dumnezeu este un foc iubitor, un foc iubitor pentru toti, cei buni si cei rai. Dar exista o mare diferenta în care oamenii primesc acest foc al iubirii lui Dumnezeu. Sfântul Vasile spune ca, “sabia de foc a fost pusa la poarta raiului ca sa pazeasca apropierea de pomul vietii; ea era înfricosatoare si arzatoare pentru necredinciosi, dar buna pentru cei credinciosi, carora le aduce lumina zilei.” Acelasi foc al iubirii aduce lumina zilei celor care raspund cu dragoste la dragoste, dar îi arde pe cei care raspund cu ura la dragoste.

Raiul si iadul sunt pe acelasi Râu al lui Dumnezeu, în focul care cuprinde si acopera pe toti cu aceeasi bunavointa, fara deosebire sau discriminare. Aceeasi apa vie este viata vesnica pentru credinciosi si moarte vesnica pentru necredinciosi; pentru primii este apa vietii, pentru ceilalti este instrumentul chinului lor vesnic; raiul pentru unul este iadul pentru celalalt. Sa nu vi se para ciudat. Fiul care-si iubeste tatal se simte bine în bratele lui, dar daca nu-l iubeste, îmbratisarea iubitoare a tatalui este un chin. Pentru acelasi motiv, atunci când iubim pe cei care ne urasc se spune ca turnam carbuni aprinsi în capul lor.

“Spun,” zice Isac Sirul, “ca cei care se chinuie în iad se chinuie fiind batuti cu dragoste… Este absolut fals sa credem ca pacatosii din iad sunt lipsiti de dragostea lui Dumnezeu. Dragostea este rezultatul cunoasterii adevarului, care fara îndoiala este dat tuturor. Dar puterea iubirii actioneaza în doua feluri: chinuie pe pacatosi, si îi fericeste pe cei care au trait în armonie cu ea” (Omilia 84).

Dumnezeu este dragoste. Daca într-adevar credem acest adevar, stim ca Dumnezeu nu uraste niciodata, nu pedepseste, nu se razbuna. Cum spunea Avva Ammonas, “Dragostea nu uraste niciodata pe nimeni, nu bate pe nimeni, nu condamna pe nimeni, nu întristeaza pe nimeni, nu respinge pe nimeni, credincios sau necredincios, pacatos sau curvar, ci dimpotriva pe acestia îi iubeste si mai mult, o doare pentru ei, îi plânge si simte pentru ei chiar mai mult decât pentru cei drepti, imitându-I pe Hristos Care I-a chemat pe pacatosi si a mâncat si a baut cu ei. Din acest motiv, aratând adevarata dragoste, El ne-a învatat, , si dupa cum El da ploaia peste cei buni si peste cei rai si face soarele sa rasara peste cei drepti si peste cei nedrepti, la fel si cel care are dragoste adevarata se roaga pentru toti.”

XVIII

Daca cineva este mirat si nu întelege cum poate dragostea lui Dumnezeu, sa chinuie pe cineva sau chiar sa-l arda în flacari, sa-si aduca aminte de fratele mai mare a fiului risipitor. Nu era acesta pe domeniile tatalui sau? Nu-i apartineau lui toate lucrurile? Nu a venit oare tatal lui la el ca sa-l cheme la fericita petrecere? Ce l-a întristat si l-a ars cu amaraciune si ura? Cine I-a refuzat ceva? De ce nu s-a bucurat de întoarcerea fratelui sau? De ce nu si-a iubit nici tatal, nici fratele? Nu s-au întâmplat toate acestea din cauza rautatii din inima lui? Oare nu de aceea a ramas el în iad? A fost el separat de ceilalti? Au fost acolo instrumente de tortura? Nu a ramas el oare în casa tatalui? Ce l-a despartit de toti ceilalti oameni fericiti din casa, daca nu ura si resentimentele lui? Au încetat oare tatal si fratele lui sa-l iubeasca? Nu a fost oare tocmai aceasta dragoste cea care l-a împietrit si mai mult? Nu oare tocmai bucuria a fost cea care l-a întristat? Nu a fost oare tocmai ura din inima lui, ura pentru tatal si fratele lui, pentru dragostea tatalui pentru fratele lui? Acesta este iadul: respingerea dragostei; raspunsul urii la dragoste; resentimente la vederea bucuriei curate; sa fii înconjurat de dragoste când ai ura în inima. Aceasta este starea vesnica a celor pierduti. Ei sunt mai departe iubiti. Ei sunt invitati la fericita petrecere. Ei locuiesc în Împaratia lui Dumnezeu, în Cerul si Pamântul Nou. Nimeni nu-i respinge. Chiar daca ar dori sa plece, nu pot fugi de Noua Creatie a lui Dumnezeu, nici nu se pot ascunde de dragostea Lui omniprezenta. Probabil singura alternativa ar fi sa se îndeparteze de fratii lor, sa caute un loc de singuratate, dar nu vor putea sa se izoleze de Dumnezeu si dragostea Lui. Si mai înfricosator este ca în aceasta viata vesnica, în aceasta noua Creatie, Dumnezeu este totul în toti. Cum spune Sfântul Grigore de Nissa, “În aceasta viata avem relatii cu multiple lucruri, cum ar fi aerul, apa, locul, mâncarea si bautura, îmbracamintea, lumina soarelui si a lumânarii, si alte lucruri necesare vietii, nici una dintre ele ne fiind Dumnezeu; dar starea fericita pe care o asteptam nu are nevoie de nici una dintre acestea, caci Fiinta Divina va deveni totul si va înlocui totul, oferindu-Se pe Sine fiecarei nevoi a existentei noastre. Din Sfânta Scriptura apare de asemenea clar ca Dumnezeu devine pentru ai Lui casa, îmbracaminte, mâncare, bautura, lumina, Împaratie si tot ceea ce poate fi gândit si numit spre a ne face viata fericita” (Despre suflet si mântuire).

În noua viata vesnica, Dumnezeu va fi totul pentru creaturile Sale, nu doar pentru cei buni, dar si pentru cei rai, nu doar pentru cei care-L iubesc, dar si pentru cei care-L urasc. Dar cum vor îndura cei care-L urasc sa primeasca de la Cel pe care-L detesta? Vai, ce chin vesnic, ce foc fara sfârsit, ce scrâsnire a dintilor!

„Departati-va de la Mine, voi cei blestemati, în focul vesnic al urii din inima, spune Domnul, pentru ca am însetat dupa dragostea voastra pe care nu mi-ati dat-o, am famânzit dupa binecuvântarea voastra pe care nu mi-ati oferit-o, am fost închis în natura mea umana si nu ati venit la Mine în biserica Mea; sunteti liberi sa mergeti unde va duc dorintele voastre ticaloase, departe de mine, în ura chinuitoare a inimilor voastre care sunt straine de inima Mea iubitoare care nu cunoaste ura pentru nimeni. Plecati de la dragoste la chinul vesnic al urii straine de Mine si de cei ai Mei, dar pregatit prin libertate diavolului, din ziua când am creat fiintele Mele libere si rationale. Dar oriunde veti merge în întunericul urii inimilor voastre, dragostea Mea va va urmari ca un râu de foc, caci orice ati fi ales în inimile voastre, sunteti si veti fi întotdeauna copiii Mei.”

De Dr. Alexandre Kalomiros, un aparator al Ortodoxiei traditionale, a fost chirurg ortopedist care practica în Tesalonic, în Grecia. A fost de asemenea un scriitor prolific de lucrari ortodoxe si un stâlp al comunitatii Sf. Ioan Teologul din Tesalonic. Articol preluat de aici.

Din păcate se pare că românii NU ȘTIU (sau nu vor) să fie rezonabili. Din păcate se pare că multor români le sunt străine noțiuni elementare de bun simț.

În special în ultima vreme observ că sunt înjurat sau luat peste picior (și nu numai eu, ci și alți comentatori de pe acest site) pentru manifestul meu public al credinței în Dumnezeu.

Nu înțeleg de ce, acei oameni care nu sunt de acord cu această credință, aleg să se comporte în modul în care o fac pe dumnezeuexista.com.

Este ateu sinonim cu impertinent, obtuz, vulgar, sarcastic, needucat? Dacă da, mă bucur așa de mult că sunt creștin!
De ce credința în Dumnezeu deranjează atât de mult? Cu ce v-am greșit, oameni buni fiindcă am ales să credem? Am dat în cap sau am omorât pe cineva?

Strămoșii noștri și-au dat viața pentru Dumnezeu și credință, dovada vie că și acvila desenată pe drapelul țării poartă în cioc o cruce.
O mână de neisprăviți vin, în cel mai josnic mod cu putință, să înjure, să-și bage și să-și scoată în credință și în Dumnezeu.

Să le fie rușine!

PS: Începând de astăzi, comentariile se vor modera. Nu se vor aproba decât acele comentarii scrise pe un ton civilizat, indiferent dacă sunt pro sau contra credinței în Dumnezeu.

Mai întâi, Dumnezeu nu creează răul; El permite ca acesta să aibă loc. Când a făcut lumea, Dumnezeu le-a creat pe toate bune. Dar i-a creat pe oameni cu libertate de alegere. Aceasta implică şi libertatea de a face alegeri corecte sau greşite. De cele mai multe ori, alegerile greşite atrag după ele consecinţe care ne rănesc pe noi, pe alţii sau pe nişte victime nevinovate care nu merită acest lucru.

Când eram studentă, am paralizat în urma unei sărituri în apă. Dumnezeu nu m-a împins în apă pentru a mă pedepsi sau pentru a mă învăţa neapărat o lecţie; eu am ales să sar în apă de pe umerii prietenei mele. Şi deşi consecinţele au fost groaznice, nu pot învinovăţi pe nimeni decât pe mine însămi.

Desigur, Dumnezeu ar putea să intervină şi să controleze toate aspectele vieţii noastre – atât bune cât şi rele – dar atunci am fi nişte simpli roboţi şi nu cu adevărat liberi. Dacă ar dori, ne-ar putea forţa chiar să ÎL iubim, dar o dragoste forţată nu este dragoste reală. El ne dă libertatea de a-L alege sau nu, libertatea de a trăi şi a ne bucura de viaţă şi libertatea de a face alegeri corecte sau greşite. Din păcate, trebuie să suportăm consecinţele propriilor fapte sau ale faptelor altora.

C. S. Lewis a spus că 80% din suferinţa care există în lume se datorează răului moral al omenirii. Dar cum rămâne cu celelalte 20 de procente? Sunt unele lucruri pe care nu le vom înţelege pe deplin niciodată pe acest pământ.

Există însă o veste bună. Mai întâi, Dumnezeul iubitor este şi drept. Vine o vreme când toţi cei care au făcut alegeri greşite, au rănit victime nevinovate şi au scăpat nepedepsiţi vor suferi consecinţele faptelor lor. Dumnezeu este Judecătorul suprem, iar la momentul potrivit El îi va judeca pe toţi pentru toate faptele lor. „Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face” (Evrei 4:13).

În al doilea rând, deseori Dumnezeu foloseşte durerile vieţii pentru un bine mai mare, pentru a ne dezvolta caracterul şi pentru a ne face persoane mai bune. Vom fi astfel capabili să-i ajutăm şi pe alţii în situaţii similare. Eu am avut ocazia să-i ajut pe mulţi studenţi cu dizabilităţi (asta după ce mulţumirea mea de sine a fost schimbată în compasiune!). De asemenea, durerile ne determină să vedem ceea ce este important în viaţă şi adesea ne îndreaptă către Dumnezeu atunci când nimic altceva nu o face. Observăm importanţa credinţei, a dragostei, a compasiunii, a familiei şi a prietenilor.

În al treilea rând, Dumnezeu a pregătit o cale de ieşire. Vine o vreme când nu va mai fi nicio suferinţă. În cer, oamenii se vor bucura de un paradis dincolo de orice imaginaţie. Dumnezeu a creat un loc al gloriei veşnice, unde nu vor mai fi plâns, durere, boală sau moarte; un loc unde oamenii vor avea parte de bucuria Sa pentru totdeauna.

În ultimul rând, lui Dumnezeu realmente Îi pasă. El nu a promis niciodată că viaţa va fi lipsită de probleme, dar a promis că va fi alături de noi. Şi Iisus a simţit iubire, compasiune, întristare şi a fost atras de cei suferinzi. În dragostea Sa, Dumnezeu doreşte să aibă o relaţie cu noi. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16).

Preluat de aici.